Zilele trecute s-a finalizat simularea Evaluării naţionale pentru elevii de clasa a VIII-a. Rezultatele sunt , deja cunoscute. Un caz iese în evidenţă: o elevă cu probleme mari de sănătate „le-a dat o palmă” celor care, apţi din toate punctele de vedere, nu au prea multe în comun cu învăţătura. O fată, plină de optimism , care ştie să treacă peste problemele pe care i le-a pus viaţa , i-a ridiculizat pe mulţi copii şi şi-a dovedit competenţa. Oricând, viaţa ei poate fi subiect de film, unul cât se poate de realist. Este un exemplu de viaţă, de care ar trebui să ţinem seama cu toţii.
Este o poveste , cât se poate de reală, în care niciun eveniment petrecut nu este deplasat. Se referă la o puştoaică de 14 ani, care, neţinând cont de ceea ce i-a „oferit” viaţa, a ţinut să înveţe carte. Cu ea, soarta nu a fost darnică, fiind suferindă, în termeni medicali, de „distrofie musculară congenitală cu deficit de merozină”. Cu alte cuvinte, copila are probleme grave de sănătate, fiind nevoită să respire artificial, într-un scaun cu rotile. Numele ei: Bianca Roman, unul care, pentru cei mai mulţi dintre noi, nu spune mare lucru.
„Această fată ne-a dat o lecţie de viaţă tuturor…”
Are o poveste, dacă se poate spune aşa, demnă de orice fel de film realist. „Această fată ne-a dat o lecţie de viaţă tuturor, pe care nu ne-o putem imagina. Eu lucrez, cu ea, ca profesor itinerant, din clasa a II-a. Este o copilă de nota zece, până în clasa a V-a având media generală maximă, iar în clasele a VI-a şi a VII-a a fost cu puţin sub perfecţiune – 9,94, respectiv 9,81. Din clasa a V-a, problemele de sănătate agravându-se, a fost nevoită să studieze la domiciliu. Cu sprijinul conducerii Şcolii „Nicolae Bălcescu”, acolo unde este înmatriculată, şi cu cel al Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj am reuşit să facem un program adecvat pentru ea. Nu mai este nevoită să vină la cursuri, doar atunci cînd se simte în puteri, iar cadrele didactice, toate cu înclinaţie spre problemele elevilor, i-au acordat tot sprijinul. Integrarea ei în colectiv a fost desăvârşită. Nu mai vorbesc despre sprijinul părinţilor, care au făcut toate sacrificiile posibile, mutându-se de la etajul al II-lea al unui bloc la o casă, unde i-au creat o cameră personalizată”, a declarat prof. Eugenia Pascu, director al Şcolii Speciale „Sf. Mina” şi profesor itinerant al copilei.
O medie generală aproape de 8,50
Vremea şi-a urmat cursul şi a venit şi timpul susţinerii examenelor de clasa a VIII-a. „La simulare, iniţial, familia a dorit ca Bianca să susţină probele la domiciliu, dar, ulterior, şi la cerinţele fetei, a cerut ca tânăra să fie alături de colegii ei. Sigur, erau probleme tehnice, dar, de aceea tot amintesc de ajutorul dat de către ISJ Dolj şi Şcoala „Nicolae Bălcescu”, a fost pusă la dispoziţie o clasă, numai pentru ea, cu aparatură de înregistrare audio-video, eu asistând-o. Când au venit rezultatele de la examinare, această copilă ne-a arătat tuturor că optimismul şi voinţa pot învinge: nota 7,90 la Limba şi literatura română, 8,70 la Matematică”, a mai spus Eugenia Pascu.
„Aş vrea să nu mai fie oameni ca mine, care să stea mereu în cărucior!”
Bianca este un exemplu pentru noi toţi. Cu toate dificultăţile oferite de viaţă, cu o copilărie departe de una normală, fata are talent cu carul şi doreşte să ofere societăţii o parte din creaţiile sale literare, în proză sau versuri. Talentul nu ţine cont de vârstă, sănătate sau orice fel de alte cauze, răzbătând pretutindeni. În urmă cu câţiva ani, pe când se afla în clasa a IV-a, i-a trimis o scrisoare lui Moş Crăciun. Cităm numai câteva rânduri din epistolă: „Anul acesta nu vreau jucării. Vreau să-ţi cer ceva mai deosebit. Doresc multă sănătate pentru părinţii mei, înţelepciune pentru mine şi pentru surioara mea geamănă. Mamei dă-i şi putere să mă poarte în braţe, pentru că eu m-am făcut mare şi, după cum sunt convinsă că ştii, încă nu pot să merg. Eu cred că Dumnezeu ştie situaţia mea, dar încă nu mi-a dat răspuns, până acum, la rugăciunile mele. Poate are alt plan cu mine şi de aceea am răbdare să aştept. … Aş vrea să nu mai fie oameni ca mine, care să stea mereu în cărucior! Ce zici, vei face asta pentru mine? Eu îţi mulţumesc anticipat!” Cuvinte ale unui copil cu suflet curat, care se gândeşte şi la semenii lui şi care ne-a dat o dovadă de voinţă.
