Europarlamentarele şi miza lor

0
67

Alegerile europarlamentare sunt stabilite anul aceste între 22 şi 25 mai. Fiecare ţară membră a UE va avea dreptul la un număr de eurodeputaţi proporţional cu populaţia sa. Astfel, Franţa de pildă, va avea 79 de eurodeputaţi, în timp ce România 33. Deja partidele parlamentare de la noi îşi schiţează listele şi indecisă rămâne doar opţiunea pentru „liste comune” la nivelul USL sau liste separate, pe motivul apartenenţei la familii politice diferite în Parlamentul European. O declaraţie a senatorului liberal Călin Popescu Tăriceanu, de regulă atent la ceea ce afirmă, punctează astfel: „Alegerile europarlamentare – din păcate – nu reprezintă o mare miză nici pentru electorat, nici pentru structurile PNL, nici pentru aleşii PNL. (…) Prin urmare, rezultatul trebuie să fie ponderat de estimata prezenţă slabă a electoratului. Deci ele nu sunt concludente”. Opinează totuşi, „într-o înţelepciune mai largă”, pentru liste comune USL. Parţial, senatorul liberal Călin Popescu Tăriceanu are dreptate. Logica nu-i joacă deloc feste. Dar problema este alta: dacă un politician versat precum domnia sa vorbeşte de o miză scăzută, pentru electorat şi, implicit, structurile PNL, cum să se mai mobilizeze acestea din urmă? De fapt, dezideratul „cel mare” îl reprezintă calitatea celor puşi pe poziţii eligibile, adică apţi de a dobândi mandatul de europarlamentar, pentru a spera că nu se rătăcesc precum acul în carul fân, între cei 751 de deputaţi ai Parlamentului European şi fac ceva pentru ţara lor. Sau se zbat. Fiindcă alţii, chiar zbătându-se, nu reuşesc întotdeauna ceea ce îşi propun. Francezii, pentru care agricultura chiar este o coloană vertebrală a întregii economii, extrem de febrilizaţi de noua Politică Agricolă Comună (PAC), care se vrea „mai verde, echitabilă şi durabilă”, nu concep în ruptul capului să le fie mişcorate subvenţiile în perioada 2014-2020. „Suntem într-un moment extrem de tensionat”, rezumă Stephane Le Foll, ministrul francez al Agriculturii, pentru „Le Figaro”, în timp ce agricultorii îi cer demisia pentru „incompetenţă notorie” în „Le Echos”. Nu mai descriem ce face presa franceză cu eurodeputaţii săi, pentru miliardele de euro, în total vreo 6 (14% din bugetul PAC, pentru agricultorii francezi”, pierdute după toate aparenţele. Când nu eşti corespunzător reprezentat de abili eurodeputaţi, capabili să fie utili ţării lor, atunci fireşte că eşti privit ca o rudă săracă a UE în toate împrejurările şi oferi prilejul Vivianei Reding să facă pe institutoarea inflexibilă, cu platitudinile ei ţanţoşe, de la vreo şcoală cu internat. Tratate fără tragere de inimă, cu somnolenţă, fără mesaje adecvate, europarlamentarele pot oferi surpriza nedorite. Şi aşa există destulă îngrijorare la noul contingent de eurosceptici care va accede în PE. În hora „celor 28”, dacă vrem să fim văzuţi şi luaţi ulterior în seamă, la jocurile care se fac, trebuie să avem nu sifonari, ci oameni de calitate indubitabilă. Şi încă asta nu e