De Sfânta Maria Mică, mânăstirea Maglavit este locul de pelerinaj pentru sutele de oameni care, în această zi de toamnă, iau drumul la picioare din multe sate ale judeţului şi chiar mai de departe. Dominată de copacii înalţi precum nişte lumânări încoronate de razele soarelui, curtea locaşului de cult îi primeşte deopotrivă pe toţi, bătrâni, tineri şi copii, sănătoşi sau bolnavi, fiecare purtând în suflete grăuntele credinţei. Marea sărbătoare coincide şi cu ziua comunei, în cadrul căreia se organizează şi întâlnirea cu fii satului, anul acesta fiind a 15-a ediţie. Purtând un respect deosebit acestui loc încărcat de spiritualitate, primarul Ion Dinu a dezvelit un monument care atestă aşezarea localităţii acum 2.700 de ani.
Ca în fiecare an, în ziua de 8 septembrie, Maglavitul este în sărbătoare. Se întorc acasă copii, realizaţi profesional şi care au plecat din localitate, dar care niciodată nu uită care le sunt rădăcinile. Se întorc acasă profesori, doctori, generali de aviaţie, istorici, toţi reprezentând mândria acestei localităţi care este recunoscută, în mod deosebit, prin minunea arătării lui Dumnezeu, care s-a petrecut pe aceste locuri, cu mulţi ani în urmă.
Aceşti fii ai satului nu sunt uitaţi niciodată. Primarul Ion Dinu ştie să îi menţioneze şi să îi treacă, de fiecare dată, în cartea de onoare a Maglavitului. Un loc aparte îl deţin şi la muzeul din localitate.
„În fiecare an, la 8 septembrie, este ziua comunei Maglavit. În această zi avem o întâlnire cu fii satului şi, în acelaşi timp, participăm şi la slujba religioasă care are loc la mânăstire. Am dezvelit, în această dimineaţă, un monument care atestă aşezarea localităţii noastre acum 2.700 de ani. Am găsit aceste date în studiul unui cercetător şi există o hartă cartografiată în care este consemnată localitatea Maglavit. Este cea de-a 15-a ediţie, pe care o sărbătorim prin participarea la slujba religioasă, după-amiază avem spectacol de muzică populară, la Căminul Cultural, iar în final un foc de artificii”, ne-a menţionat primarul Ion Dinu, care se afla în mijlocul credincioşilor, adunaţi la slujbă.
Localitatea are o vechime de aproape 3.000 de ani
Distins prin nota de spiritualitate pe care i-o conferă prezenţa mânăstirii, una dintre cele mai mari şi mai frumoase ale judeţului nostru, Maglavitul se poate lăuda şi cu o istorie străveche. Nu întâmplător a fost ridicat monumentul pe care este scris anul 671 î.Hr, acesta fiind chiar anul pe care cercetătorii îl consideră ca fiind prima datare istorică a aşezării Maglavit.
„În lucrarea Studii de cultură şi civilizaţie românească, a unui istoric cercetător care şi-a petrecut 40 de ani prin bibliotecile Apusului, descoperind, între altele, o hartă care reprezintă istoria comunei Maglavit, de la anul 614 î.Hr. Este primul şi singurul document cartografic, elaborat. Satul s-a aflat, în prima sa locaţie, la malul Dunării, acolo unde cercetători, arheologi, istorici au descoperit relicve ale trecutului nostru, fel şi fel de piese care atestă vechimea cu mult timp înainte, în mod sigur peste 3.000 de ani. Este vorba de acea perioadă cunoscută în istoria noastră drept epoca bronzului târziu, când s-a produs trecerea de la epoca bronzului la epoca fierului. Documentele se găsesc, sunt consemnate, şi teoretic şi practic, şi în piese existente la muzeul localităţii noastre şi într-o colecţie particulară a profesorului de istorie Cioană Vasile. Deci localitatea este străveche, Maglavitul apare la 614, iar Calafatul abia după 1.000 de ani, constituit în jurul atelierelor de călăfătuire. Avem o istorie onorabilă”, ne-a mărturisit Gelu Dumitru, care şi-a dedicat 40 de ani din viaţă la catedra de limba română la şcoala din localitate şi care, până în prezent, a scris 23 de cărţi. 
„Maica Domnului avea să fie atât de importantă în istoria omenirii”
Însă, Maglavitul este, înainte de toate, pe 8 septembrie, locul de pelerinaj pentru sutele de credincioşi care o cinstesc, în mod deosebit, pe Maica Domnului. Și ieri, curtea locaşului de cult i-a primit pe toţi, precum o catedrală în aer liber, cu coloanele împletite din trunchiurile drepte ale copacilor. Slujba de hram a fost oficiată de un sobor de mulţi preoţi, care l-au avut în mijlocul lor pe ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.
„Sărbătoarea de astăzi, închinată Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu numele de Naşterea Maicii Domnului, este prima sărbătoare de la începutului anului bisericesc pe care l-am serbat la 1 septembrie. Această sărbătoare ne aminteşte despre cea care a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos şi care a venit pe lume ca bucurie la întreaga făptură. Maica Domnului este aceea care face legătura dintre cer şi pământ şi ne reuneşte pe toţi, ea fiind reprezentanta noastră înaintea lui Dumnezeu, cea mai aleasă dintre toate neamurile, cea mai Sfântă şi Preacurată dintre toate făpturile”.
Înalt Preasfinţitul Mitropolit a vorbit apoi despre naşterea Maicii Domnului şi despre rugăciunile puternice şi neîncetate pe care le aduce înaintea Mântuitorului pentru toţi oamenii de pe pământ.
„Ca orice om care vine pe lume, şi Maica Domnului are părinţii ei, Ioachim şi Ana, pe care îi vom serba mâine (n.r. – astăzi). A venit atunci când Dumnezeu a rânduit, când Dumnezeu a hotărât şi când toate s-au împlinit. Prea Curata Fecioară fiind cea care moşteneşte toate rugăciunile şi aşteptările popoarelor. Atunci când lumea aştepta venirea Mântuitorului, după proorocire, ea s-a născut din Sfinţii Ioachim şi Ana, ca rod al rugăciunilor neîncetate. Din neam preoţesc, Ioachim şi Ana s-au învrednicit de acest mare har de la Duhul Sfânt. Dacă Maica Domnului avea să fie atât de importantă în istoria omenirii, şi naşterea ei se cuvenea să fie dumnezeiască. Căci numai asemenea făpturi pot să ducă la bun sfârşit toate cerinţele de sfinţenie pe care Dumnezeu le poate accepta de la neamul omenesc”, le-a vorbit credincioşilor ÎPS Irineu.
Credincioşi din mai multe sate au venit la slujbă
Pentru că toate corturile cu mici şi bere au fost îndepărtate de lângă zidurile mânăstirii şi au plasate într-un zăvoi de la mijlocul drumului de acces, slujba s-a putut asculta în linişte, netulburată de manele şi aromele fripturilor.
Cu câte un fir de busuioc parfumat în mâini, bătrânii şi-au adus de acasă scăunele pe care le-au aşezat sub coroanele copacilor, ascultând, în pace, rugăciunile preoţilor. Cei mai tineri au urmărit slujba în picioare, şi nu au fost puţini.
„Este prima oară când vin aici. Nu pot să vin frecvent pentru că locuiesc mai departe, am venit de la Orodel. Mi se pare super aici, profesionişti adevăraţi… de obicei eu mă duc, duminica şi în toate zilele de sărbătoare, la biserică, dar acum fiind vorba de hram, este ceva deosebit”, ne-a mărturist o enoriaşă, care avea un coş plin cu struguri.
„Noi suntem din Maglavit şi am venit cu drag, în fiecare an. În fiecare an sunt din ce în ce mai mulţi oameni. Am avut o copilărie frumoasă aici şi trebuie să copilărească şi copiii noştri tot aici pentru că este un loc tare frumos. Veneam cu drag la mănăstire şi atunci, şi nu era aşa frumos ca acum”, ne-a spus, cu zâmbetul pe chip, o mamă care îşi adusese copiii pentru a participa la această sşujbă.
„Suntem foarte bucuroşi că suntem aici. Sunt o groază de tineri aici şi asta este o minune. Noi sunt din Bucureşti şi lucrăm aici, pictăm biserica. Semnificaţia aceste sărbărtori este naşterea Maicii Domnului şi este una dintre cele mai importante praznice împărăteşti în biserica ortodoxă”, a spus un tânăr student la Arte, din Bucureşti, care şi-a pus amprenta pe fresca din interiorul bisericii de aici. De altfel, noua frescă, una plină de culoare caldă, a locaşului de cult a strălucit mai frumoasă ca niciodată, fiind admirată de credincioşii care au trecut pragul pentru a se închina şi la icoanele de aici.
LAURA MOȚÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN
