Banca Mondială: Decalajul între ţările emergente şi cele bogate creşte cu decenii

Efortul statelor emergente de a atinge nivelul PIB-ului din ţările dezvoltate a fost decalat câteva zeci de ani de scăderea ritmului creşterii propriilor economii şi de impactul scăderii preţurilor materiilor prime, arată un studiu al Băncii Mondiale. Aceasta a ajustat în scădere, prognoza privind creşterea economică la nivel global, din cauza performanţelor scăzute ale ţărilor exportatoare de materii prime. Conform Băncii Mondiale, economia globală va avea o creştere de 2,4 puncte procentuale anul acesta, comparativ cu o perspectivă anterioară de 2,9 puncte procentuale, exportatorii emergenţi de materii prime urmând să aibă o expansiune de doar 0,4% – faţă de 3,2% în anul 2013. Prognoza în scădere intervine în contextul unei noi analize care arată că, pentru prima dată de la începutul secolului 21, majoritatea economiilor emergente şi în curs de dezvoltare nu mai reuşesc să reducă diferenţa de venituri în raport cu Statele Unite şi alte ţări bogate. Anul trecut, doar 47% dintre cele 114 economii aflate în curs de dezvoltare evaluate de Banca Mondială reuşeau să menţină tendinţa de apropiere de nivelul PIB-ului din SUA, o pondere care este sub nivelul de 50% pentru prima dată după anul 2000, comparativ cu 83% din acelaşi grup de ţări în anul 2007, când a izbucnit criza financiară. Această situaţie economică, avertizează analiştii, va avea un impact semnificativ asupra perspectivelor la care se aşteaptă cetăţenii statelor emergente. “Dacă înaintea crizei media pieţelor emergente ar fi urmat să atingă nivelurile de venit ale unui stat dezvoltat într-o generaţie, scăderea ritmului creşterii economice în ultimii ani a extins perioada de recuperare a diferenţei cu câteva decenii”, explică specialiştii. Oficiali din cadrul Fondului Monetar Internaţional au avertizat recent că aşa-numitul proces de “convergenţă economică” a scăzut la nivelul de două-treimi din cota existentă înaintea crizei. Însă avertismentul Băncii Mondiale preconizează o imagine şi mai sumbră. În cei cinci ani dinaintea crizei financiare din 2008, pieţele emergente ar fi avut nevoie de o medie de 42,3 ani pentru a atinge nivelul PIB-ului raportat la cap de locuitor din Statele Unite, conform studiului Băncii Mondiale. Însă, în ultimii trei ani, dat fiind că economii emergente majore precum Brazilia, Rusia şi Africa de Sud s-au confruntat cu o scădere a ritmului de creştere sau au intrat în recesiune, decalajul faţă de nivelul PIB-ului din SUA a ajuns la 67,7 ani. În cazul pieţelor marginale – economiile mai fragile din categoria ţărilor în curs de dezvoltare, precum Nigeria – decalajul faţă de SUA a crescut de la 43,1 ani la 109,7 ani. Scăderea ritmului creşterii economice a condus şi la o intensificare a cererii pentru credite din partea Băncii Mondiale, nivelul împrumuturilor urmând să ajungă anul acesta la un record pentru o perioadă noncriză de 30 de miliarde de dolari. Ayhan Kose, coordonatorul raportului Băncii Mondiale pe tema Perspectivelor Economice Globale, a explicat că scăderea preţurilor la materii prime începută în anul 2011 şi accelerată prin reducerea semnificativă a tarifului barilului de petrol a creat diferenţe în categoria economiilor emergente. Multe economii în curs de dezvoltare axate pe importul de materii prime – precum China şi India – au beneficiat de pe urma scăderii preţurilor şi par să aibă o relativă relansare. În schimb, ţările exportatoare de materii prime – care în cazuri precum cel al Nigeriei au început să epuizeze capitalul financiar amortizant acumulat în perioadele de creştere economică solidă – au ajuns acum la dileme politice de genul modului în care să abordeze deficitele fiscale generate de scăderea veniturilor din petrol şi de reducerea valorii monedelor naţionale. Scăderea economică va afecta şi eforturile de diminuare a ratei sărăciei, atrage atenţia Ayhan Kose. Anul trecut, Banca Mondială a ridicat linia sărăciei pe plan internaţional la 1,90 dolari pe zi şi a anunţat că sărăcia extremă la nivel global scăzuse pentru prima dată la sub 10% din populaţie. Dar datele certe despre sărăcie sunt colectate în ani de zile, iar aceste concluzii se bazau pe estimări axate şi ele pe repetarea performanţelor de creştere economică antecriză ale ţărilor în curs de dezvoltare. Drept rezultat, acele concluzii sunt privite acum cu scepticism atât de către experţi ai Băncii Mondiale, cât şi de alţi specialişti.