De ce are dreptate premierul Viorica Dăncilă!

0
152
 În contextul summitului informal al şefilor de stat şi de guvern de la Sibiu, de astăzi, la care premierul Viorica Dăncilă nu a fost invitată, deşi România deţine prin Executivul său preşedinţia Consiliului UE, aceasta a venit cu o recomandare justificată, nu doar moralmente, pentru preşedintele ţării: „Îi solicit domnului preşedinte Iohannis, ca în cadrul summitului de la Sibiu, să ceară aderarea noastră la spaţiul Schengen şi renunţarea la MCV”, subliniind totodată că „orice reuniune trebuie să aibă un rezultat concret pentru ceilalţi”. Un punct de vedere considerăm deplin pertinent, dacă ne reamintim că la preluarea preşedinţiei rotative a Consiliului UE, inclusiv preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, venit la Bucureşti, făgăduia împlinirea acestui deziderat, chiar pe mandatul său. Prezentul şi viitorul imediat al României este neîndoielnic în UE, unde ţara noastră este membru cu drepturi depline, pentru că a îndeplinit nişte condiţii exprese, enunţate în 1999 la Copenhaga. Nu am beneficiat de concesii. În nicio împrejurare. Agenda summitul de la Sibiu, propusă de Donald Tusk, avansează patru puncte destul de insipide: protejarea cetăţenilor şi libertăţilor; dezvoltarea bazei economice, prin definirea modelului viitor al UE; promovarea unui viitor mai verde, mai drept şi mai inclusiv; promovarea intereselor şi valorilor europene în lume. Fiecare temă are, se subînţelege, mai multe subpuncte. La prima vedere ne putem aştepta la un summit „cuminte”, care nu vrea să deranjeze pe nimeni, dat fiind şi contextul în care se desfăşoară. Nu se reaminteşte nimic de Brexit şi nici de „pedepsirea” prin tăierea fondurilor europene statelor membre care sunt în „colimatorul elitelor” pe diverse teme, de la justiţie la statul de drept, şi de la acesta la atitudinea faţă de politicile migratorii. Dar în acest cadru, „prietenesc”, cu ce se alege România? Platitudinile de acum îndelung şlefuite cu statul de drept, reamintim că doar România şi Bulgaria mai sunt supuse jenantului MCV, am tot auzit, dar să rămânem în continuare în afara spaţiului Schengen? Nimic despre reducerea inegalităţilor şi nici despre modalităţile avute în vedere pentru a se realiza „mai multă coeziune”. Nimeni nu ştie deocamdată care va fi arhitectura viitorului Parlament European. Sondajele oferite atestă doar că atât PPE, cât şi social-democraţii vor înregistra pierderi de atractivitate, în favoarea unor noi partide, ataşate identităţii europene, apropiate de cetăţeni şi valorile statelor naţionale. Partidele naţionale suveraniste sunt oricum în ofensivă. Se face resimţită o mişcare spre centrul eşicherului, ca nouă paradigmă, după prelungita dispută stânga – dreapta. Nu este clar deocamdată nici dacă summitul de la Sibiu va face un bilanţ privind încheierea ciclului său electoral, dar pe „picior de plecare”, cine are predispoziţie la critici justificate, augmentarea unor tensiuni care şi aşa persistă. Nu ne grăbim, în evaluări facile, şi chiar am vrea să fim contrazişi de desfăşurarea lucrurilor.