Cine nu a petrecut sărbătoarea Sfântului Gheorghe într-o localitate din Valea Timocului nu a gustat din atmosfera cu totul aparte a acestor locuri. Răspândiţi în întreaga Peninsulă Balcanică şi trans-balcanică, începând din imediata vecinătate a Dunării, reprezentanţii romanităţii balcanice sau orientale trăiesc în comunităţi numeroase. Tocmai acest lucru a apropiat populaţiile din sud-estul european şi a păstrat până în zilele noastre fărâmele de romanitate risipite în Balcani. În toate aceste comunităţi, duminică, 6 mai, creştinii de rit vechi l-au sărbătorit pe Sfântul Gheorghe, considerat apărătorul creştinismului. Cu această ocazie, biserica din Negotin a devenit neîncăpătoare. În tradiţia populară, Sfântul Gheorghe este considerat protectorul naturii înverzite şi al animalelor. Românii din Valea Timocului au sărbătorit cum numai ei ştiu să o facă. An de an, în această zi, se simte peste tot mirosul mieilor la proţap.
Localitatea Podvrska, din apropierea localităţii Kladova, este recunoscută prin modul în care locuitorii ştiu să marcheze acest eveniment şi să se distreze. Sute de miei, după o reţetă veche de zeci de ani, sunt puşi la proţap până se rumenesc bine, iar bucăţelele de carne încep efectiv să ţi se topească în gură. Fiii satului vin acasă de prin mai toate colţurile Europei, acolo unde muncesc de ani de zile, special pentru această sărbătoare. „Eu sunt sărbătoritul familiei mele. Am venit din Austria. Acolo eu şi băieţii mei muncim în domeniul construcţiilor. Nu de ieri, de azi, ci de ani de zile, dar niciodată nu ne-am uitat obiceiurile şi tradiţiile. De Sf. Gheorghe ne întoarcem, iar aici, pe locul acesta, de mai bine de 80 de ani punem proţapul. Acum avem trei miei, cu ani în urmă aveam şi câte zece şi câţiva purceluşi de lapte. Acum sunt mai puţini pentru că o parte din familie o am în Austria, dar şi acolo rudele mele sărbătoresc la fel această zi. Oriunde am fi nu ne uităm obiceiurile şi tradiţiile”, a spus George Bratu, timocean din Podvrska.
Mielul la proţap, delicatesa casei
Unii dintre vlahii de prin zona Timocului au conservat tradiţia şi nu au renunţat nici în ziua de astăzi la proţapul manual, alţii, plecaţi prin Europa au adus modernitatea la ei acasă şi au trecut de la proţapul manual la cel modern. „Nu există diferenţe la gust, numai că unii dintre noi preferăm să pregătim mielul la proţapul modern, care nu necesită foarte multă supraveghere, însă cei mai mulţi alegem pregătirea mielului în mod tradiţional, stând ore în şir, rotind proţapul. În timpul acesta mai servim un păhărel, mai schimbăm câte o vorbă, două şi este cea mai bună ocazie să ne spunem ce am mai făcut… De fapt, această parte a zilei este cea mai frumoasă. După aceea trecem fiecare în curtea lui, punem masa şi aşteptăm musafirii să vină, să ne treacă pragul şi să guste din bunătăţile pregătire în căşile noastre. Este o jignire să treci pe lângă casa unui timocean, să aibă poarta deschisă şi să nu îl onorezi cu prezenţa, trebuie să intri şi să guşti din mieluşelul pregătit ca la carte, din prăjiturile garnisite în casă după reţete speciale”, a spus Bora Mirkovici.
Reţeta lui Stana Constandinovici
După tehnica de pregătire, migala şi talentul celor din Podvrska ne-am dat seama că mielul la proţap nu e la îndemâna oricui să-l pregătească. Stana Constandinovici, o bătrânică simpatică de 85 de ani, i-a strâns în jurul său pe toţi nepoţii veniţi acasă în această zi de sărbătoare. Măicuţa ne spune că familia sa a păstrat cu sfinţenie secretele gastronomice de pregătire a mielului pârjolit la proţap. „Se alege aşa un miel de vreo 15 – 20 kg. Dacă-i mai mic, nu-i bun, că se uscă pe grătar şi carnea nu va mai fi mustoasă. După ce-a fost tăiat şi jupuit, se scot măruntaiele, care se pun la rece pentru drob. Leşul de miel se pune la baiţ, aşa întreg cum este. Baiţul se formează dintr-o saramură completată cu ceapă, foi de dafin, piper, căţei de usturoi, cimbru, piper şi boia iute de ardei. Şi bineînţeles, muică… vinul roşu. Vasul în care am pus mielul şi am turnat baiţul peste el va fi pus la rece şi uitat acolo cel puţin o zi, două. În ziua hărăzită proţapului, mielul se scoate din baiţ şi se pune la fiert într-un vas pe măsură. Mielul va fi scos în momentul în care vedem noi că este fiert cam pe jumătate. Lăsăm leşul să se zvânte, iar nepoţii trec fuguţa la pregătitul proţapului”, spune Stana Constandinovici, care trage cu ochiul către nepoţii care o privesc cu admiraţie. Când văd că bătrânica se mândreşte cu ei, nepotul cel mare, care era pus să aibă grijă de proţap intervine şi ne spune râzând că pregătirea mielului este sarcina femeilor, iar a proţapului… a bărbaţilor. „Legăm de proţap atât picioare din spate, cât şi cele din faţă, astfel ca temperatura să-l poată pătrunde peste tot. De acum începe chinul. Trebuie să învârtim tot timpul la coarbă, astfel ca mielul să se coacă uniform. Din când în când, cu ajutorul unei pene de gâscă, mielul va fi uns cu alt baiţ pregătit din apă în amestec cu vin roşu şi câteva picături de oţet, piper măcinat, boia iute de ardei şi niţel ulei, care să-i asigure rumeneala ce-l va face apetisant. Cam vreo patru ore va sta mielul pe proţap…”, ne spune Alex, nepotul.
Insignele lui nea Mărin
La Podvrska îl întâlnim şi pe nea Mărin… Nea Mărin a umblat peste tot în lume şi pe unde a trecut şi-a luat câte o insignă pe care şi-a pus-o la pălărie, acum se mândreşte cu pălăria şi o ia doar la sărbătoare. «Asta înseamnă un simbol, pe unde am trecut şi ce am făcut. Am străbătut Europa de sus în jos, de la Apus la Răsărit. Dar cel mai bine mă simt acasă. Aici (n.r. – în Serbia) fac ce vreau, lucru ce vreau şi asta pentru că respect legea. Dar acolo unde am fost, când trecea de la ora 22.00, imediat eram luat la întrebări şi dacă mergem pe scări. Eram întrebat imediat: „Ce faci domne acolo ?!”. Aici, la mine, sunt liber, aşa cum nu am fost pe nicăieri. Aici sunt nunţi, e muzică. Dar vreau să vă spun că mă simt aici mult mai bine. În 1965 am fost la Bucureşti şi mi-a cântat muzica – Ion Dolănescu şi Maria Ciobanu şi eu am dat la tot localul de băut şi de mâncare. Am amintiri foarte frumoase din România. Vreau să vă spun că în România se trăieşte bine, sunteţi departe, aţi ajuns în Uniunea Europeană. E mare lucru» a spus nea Mărin Prodonovici.
