Olimpicul Florian Călina: ”Să-ți reprezinți țara la o etapă internațională este o onoare deosebită!”

0
1421
Florian Călina este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova și este mereu pe podiumul celor mai dificile olimpiade din lume. Anul trecut, a atins cel mai înalt nivel al performanței școlare, întorcându-se din Thailanda, unde a avut loc cea de-a XII-a ediție a Olimpiadei Internaționale Științele Pământului, cu o medalie de bronz. Anul acesta, elevul craiovean, în urma unor probe de baraj, a fost selectat în lotul lărgit al României pentru Olimpiada Internațională de Chimie, care se va desfășura, peste câteva luni, la Paris. Iar luna viitoare, la București, va susține faza națională a Olimpiadei de Lingvistică, unde speră să fie, de asemenea, pe podium pentru a pleca în Coreea de Sud.
Cum ai reușit să te califici în lotul restrâns al României pentru Olimpiada Internațională de Științele Pământului, din Thailanda?
Din lotul restrâns pentru Olimpiada Științe Pământului fac parte patru elevi, care au fost selectați dintr-un număr de zece, care au format lotul lărgit. Eu am fost primul anunțat și m-am bucurat foarte tare. Nu pot să spun că nu mă așteptam, pentru că eu, timp de un an întreg, nu am avut pauză și am învățat pentru această olimpiadă. De aceea, pot să spun că rezultatul a fost încununarea muncii mele, timp de un an. Cei patru elevi au fost însoțiți, în Thailanda, acolo unde s-a desfășurat olimpiada, de către Cătălina Șerban – inspector școlar pentru georgrafie din București și Cristina Pârvu, de la Centrul Național de Evaluare și Examinare, care este tot profesor de geografie. Pe 7 august, am plecat din România, am făcut o escală la Istanbul, iar de aici la Bangkok, în Thailanda. Am avut la dispoziție un resort, au fost, de fapt, două, dar unul a fost pentru profesori.
ți elevi au participat la această olimpiadă?
Un număr de 175 de elevi, din 39 de țări. Au fost 40 de țări participante, dar Argentina nu a avut elevi, ci doar profesori. Imediat după ce ne-am cazat, am predat telefoanele mobile și nu am avut acces la nici un mijloc de comunicare prin internet. Organizarea a fost foarte bună, pentru că aveam asigurat transportul oriunde și oricând, masă. Și probele au fost foarte interesante, deschiderea a fost programată a doua zi.
Pe parcursul a câtor zile s-au desfășurat probele?
Totul a durat 14 zile. Am avut, într-o zi, două probe teoretice de câte trei ore, care sunt grilă și interdisciplinare. În următoarea zi, am avut patru probe practice, care însumate  au ținut cam șase ore. Prima probă practică a fost pe teren. Ni se dădeau un ciocan, un târnăcop și o busolă geologică pentru a măsura îmbinarea straturilor. Niciodată nu măsurasem straturi geologice în România, știam cum se folosește o busolă geologică dar m-am uitat pe video, pe Youtube, și am cerut de la Muzeul Olteniei o busolă, cu care am făcut măsurători prin curte. Dar nu era profesionistă.
 Probele au fost unele noi?
Da, au fost niște probe-surpriză. Proba de teren este ceva la care te aștepți, dar niciodată nu ți se dă să faci același lucru. Cea mai grea a fost o probă rotativă, pentru că aveam 18 întrebări, la 18 mese diferite, cu câte o rocă sau mai multe tipuri de nisip și câte o întrebare despre fiecare, dar trebuia oferit răspunsul în două minute și jumătate, apoi te mutai la cealaltă masă. Ultima probă a fost, spre exemplu, de calculat impurități cu crom, dintr-o probă de apă. Primeam probe de apă și un indicator care făcea să coloreze soluția și, în funcție de intensitatea culorii, spuneam care care probă de apă are impurități cu crom mai multe. Aveam și o hartă cu locurile unde se aflau respectivele fabrici, care erau potențial poluante, și explicam care dintre ele trebuie închisă, din cauza poluării cu crom. Am mai avut o altă probă despre efectul topirii calotelor glaciare, de măsurat cu câți metri s-ar ridica nivelul apei, pe glob, dacă s-ar topi calotele glaciare.
 Cum ai resimțit tu nivelul acestei competiții?
Nu pot să spun că au fost chiar dificile, ci a fost ceva la care nu mă așteptam. Nu mă așteptam la structura aceasta de patru probe practice, care este, totuși, destul de mult și epuizant. Oricum, pe mine m-a ajutat foarte mult chimia, dar emoțiile erau date de faptul că nu știam ce vom primi.
 După aceste probe practice, s-a mai continuat cu ceva?
Da, în următoarele patru zile, am avut de făcut investigații – și asta m-a impresionat foarte mult și cred că trebuie practicat și în România. Prima probă a fost de investigații pe teren, în echipe internaționale, care au fost alese la întâmplare. Fiecare echipă a primit un sit de investigații, eu am fost repartizat la cascada Sai Yok. Trebuia să luăm probe de apă de la izvorul cascadei și din apa în care oamenii se îmbăiau, apoi să facem analize chimice: de măsurat PH, conductibilitatea, suspensiile, cantitatea de oxigen în apă. Eu am făcut toate cele patru titrări pentru a determina oxigenul din apă, pentru că tot mă pricep la chimie și am ajutat echipa cu acest lucru. Am explicat tuturor, a venit comisia și s-a strâns în jur, fascinată. Aveam de făcut și fotografii, puteam căuta pe internet, aveam și un specialist în geologie, al locului care ne explica anumite lucruri, puteam să întrebăm un număr finit de întrebări prin care noi să legăm și să explicăm interacțiunea dintre geo-sistemele din zona respectivă. La final, echipa trebuia să facă un power point, pe care să-l prezentăm cu toții. O altă probă a fost despre subsidența solului în Bangkok, adică scufundarea solului. Bangkokul se scufundă cel mai rapid din lume din cauza faptului că nu s-a făcut o analiză geologică înainte. Eu am spus că persoana care a ales să fie capitala Thailandei la Bangkok, în zona cu roci sedimentare moi, nu a ales deloc bine, s-a făcut că nu a fost geolog. Trebuia să facă o analiză geologică a substratului și să vadă că nu putea susține, pe termen lung, clădiri foarte grele.
Ce premii ați obținut?
Pe echipe, un băiat din România a obținut argint, iar altul – bronz. Echipa mea (eu am făcut echipă cu un băiat din Malaiezia, un băiat din Thailanda, Israel, Spania și Ucraina) a fost locul IV, nu a prins o medalie, dar la final ni s-a spus că ne apreciază pe toți pentru că i-am ajutat să privească cu alți ochi aceste probleme. La individual, eu am obținut medalie de bronz, alături din băiatul din București și cel din Iași, argintul fiind obținut de colegul din Oradea. Am legat și frumoase prietenii cu elevi din alte țări, păstrând legătura pe facebook și whatsapp. Pentru că, la această olimpiadă internațională, poți să participi doar o singură dată, după susținerea probelor toată lumea este prietenă cu toată lumea. Am cunoscut copii deosebiți de pe tot globul, am discutat despre modul în care trăiesc, cum merg la școală, despre religiile lor.
Cum ți s-au părut ceilalți elevi, comparativ cu noi?
Complet diferiți, inclusiv cei din Ucraina. Cei din Ucraina spuneau că ei vor să-și reprezinte cu brio țara, iar cei din SUA susțineau că ei se reprezintă pe ei înșiși și atât, pentru că americanii erau, de fapt, trei de origine asiatică și o indiancă. Am văzut că, în alte țări, pregătirea este mult mai intensă. În SUA, au tabără de trei săptămâni, pe teren în Vermont, și de aceea, toți patru au luat medalie de aur. În Coreea de Sud, această materie se face la școală, ei fiind și cei care au creat această olimpiadă. Cei din țările asiatice nu sunt surprinși de probe. Thailandezii nu cunoșteau subiectele, desigur, dar știau cum se tratează Științele Pământului, pentru că lor li se predau la școală. Europenii, destul de slăbuți. România este cea mai bună la această olimpiadă. Materia nu se predă la școală, deși ar trebui, dar elevii sunt foarte inteligenți, iar criteriul de selecție este foarte riguros.
Acum ești în clasa a XII-a și ai mers din nou la această olimpiadă. De ce ai mai participat, în condițiile în care, la ediția trecută, ai obținut un bronz, iar regulamentul nu îți mai permite să participi la încă o internațională?
La Științele Pământului, am participat pentru că îmi place foarte mult structura acestei olimpiade. Este o olimpiadă interdisciplinară și, în al doilea rând, am vrut să îmi revăd colegii și prietenii. Am considerat că este o relaxare să rezolv subiecte cu care m-am obișnuit și care îmi plăceau foarte mult. Toți cei patru elevi participanți la Internațională ne-am reîntâlnit la faza națională, de anul acesta, din dorința de a ne revedea. Adică s-au reîntregit orezarii thailandezi, cum ne place nouă să spunem, pentru că, din Thailanda, ne-am cumpărat fiecare pălării de orezari.
Care este materia preferată?
Nu pot să spun că am o materie preferată, dar pot să spun că cel mai mult am studiat chimia. Din clasa a VII-a, m-am calificat, în fiecare an, la faza națională a acestei olimpiade. Totodată, am participat și la patru din cele cinci tarabe naționale de chimie. Anul acesta, m-am clasat pe locul IV, am obținut o mențiune, dar am luat locul I la proba practică, adică un premiu special. La clasa a XII-a, este cea mai dură olimpiadă. Separat, se dă o probă de baraj, care durează cinci ore, întrunind toate ramurile de chimie. Am avut șase subiecte propuse de profesori universitari. La finalul acestei probe, primii 15 intră în lotul lărgit și următorii cinci care nu sunt clasa a XII-a. Lotul lărgit este format din 20 de elevi, primii șase merg la Olimpiada Internațională de Chimie „Mendeleev”. Vreau să menționez că eu nu m-am numărat în acești șase elevi, dar am intrat în lotul lărgit, prin proba de baraj. Punctajele au fost foarte apropiate. Acum urmează o pregătire de trei săptămâni, la București, unde ne pregătim cu profesori universitari, după care vom susține trei probe de baraj a câte cinci ore, în trei zile. În urma acestor probe de baraj, se selectează patru elevi pentru Olimpiada Internațională de Chimie, care va avea loc la Paris, și următorii trei – cu condiția să nu fie în clasa a XII-a – la Olimpiada din Siberia, Rusia.
Ai o agendă încărcată, în această vară, și prin prisma faptului că, recent, ai aflat rezultatul la Olimpiada de Lingvistică, a treia provocare pentru tine.
Da, am obținut locul I la faza județeană a acestei olimpiade și mă pregătesc pentru faza națională, care va avea loc, în perioada 10-12 mai, în Capitală. La această olimpiadă, nu se dau probe de baraj, este un alt regulament, care prevede că primii patru clasați la faza națională să participe la Internaționala din Coreea de Sud, la Seul. Este o olimpiadă diferită, a copiilor deștepți, cum i se mai spune. Nu se studiază nici aceasta, în școala. Anul acesta, subiectele rezolvate s-au verificat la București. Trei ani, consecutiv, am participat la etapele naționale, obținând mențiuni. Scopul meu este, întotdeauna, să câștig. Fac tot ce pot și voi fi foarte mulțumit dacă știu că am dat tot ceea ce am putut, indiferent de locul pe care l-am obținut.
 Mai rămâne loc și pentru alte lucruri, pentru că olimpiadele școlare par să-ți ocupe tot timpul?
În perioada următoare, voi pleca în Spania, la Sevilla, cu proiectul Erasmus +, un proiect derulat prin Palatul Copiilor. A avut și o etapă în România, eu fiind gazda a trei elevi – doi din Turcia și unul din Germania. Le-a plăcut foarte mult orașul nostru, țara noastră. I-am plimbat și eu, au avut și excursii organizate în cadrul proiectului. Acum, în Spania, mă aștept să cunosc oameni noi, obiceiuri, moduri de gândire diferite. Sunt hotărât să aplic și cunoștințele de la Olimpiada Științele Pământului să văd cum influențează clima mentalitățile. Între timp, am luat și permisul de conducere…
Ai rămas tot la opțiunea pe care ne-ai mărturisit-o la primul interviu, respectiv de a urma Medicina la București?
Da, am rămas la aceeași opțiune. Vreau să urmez facultatea în România, pentru că Medicina se face foarte bine aici. Dacă ar fi fost să urmez o altă facultate, aș fi plecat în străinătate. Eu voi învăța la fel, și dacă voi fi în țară, și dacă voi fi în străinătate. După ce voi termina facultatea, voi vedea și ce oportunități am și, dacă mi se va oferi ceva mai bun, voi pleca. Vreau să merg pe cercetare sau să fiu medic. Mă atrage cardiologia.
 Te-au influențat, într-un fel, și părinții pe acest drum al performanței?
Mama mea este Doina Cristina Călina, este profesor de matematică la Colegiul Național „Gheorghe Chițu” din Craiova, iar tatăl meu, Dumitru Călina, este inginer și are și o întreprindere individuală, auditor energetic pentru clădiri. Ei întotdeauna m-au susținut să fac ce îmi place, să urmez ce mi se potrivește. De mic, am zis că vreau să devin paleontolog sau medic. Paleontologia am împlinit-o cu Olimpiada Științele Pământului, acum a rămas Medicina. Eu sunt deja admis la facultate, fiind olimpic. Am fost admis, practic, de cinci ori, pentru că am cinci premii la faze naționale și internaționale.
Și, totuși, când vine vacanța și pentru tine?
Vara trecută nu am avut vacanță deloc, pentru că, în continuu, m-am pregătit pentru Olimpiada Internațională din Thailanda. Unii gândesc că, odată calificat, nu te mai pregătești. Din contră, eu am considerat că, după această calificare, am onoarea și ocazia să învăț și mai mult. Să-ți reprezinți țara la o etapă internațională este o onoare deosebită. La final lui august, voi pleca într-o excursie în Georgia. Am ales această țară pentru că vreau să îmbin mediul urban cu cel rural, să vizitez orașele dezvoltate în ultimii ani, să văd munții Caucaz. Dar eu sunt foarte mândru că trăiesc în România, o țară europeană. Sunt fericit că trăiesc în această țară, totodată știu că ar trebui luate măsuri, acum și aici, pentru a face o țară și mai bună. Ceea ce le doresc românilor: să fie mai toleranți, să accepte lumea din jur. Asta m-a atras, de fapt, cel mai mult la Thailanda, o țară budhistă, oamenii de acolo considerând că dacă urăști ceva la altcineva, de fapt, te urăști pe tine. Ceea ce te deranjează la alții sunt, da fapt, frustările tale interne. Acolo, dacă un om este diferit, el nu va fi discriminat niciodată.
Interviu realizat de MARGA BULUGEAN şi LAURA MOŢÎRLICHE