Ieri, romii din toată lumea şi-au sărbătorit Ziua Internaţională. Craiova nu a făcut parte discordantă, iar atât Sala de video-conferinţe a Prefecturii Dolj, unde au avut loc discuţii legate de eveniment, cât şi Piaţa „Mihai Viteazul”, scena unor spectacole specifice ţigăneşti, cu dansuri tradiţionale, meşteşuguri păstrate de-a lungul timpului, mâncare pregătită conform metodelor venite din vechime s-au constituit în adevărate podiumuri de prezentare. Despre ei s-a vorbit, de cele mai multe ori, la modul peiorativ, dar multe vârfuri, din diverse domenii, provin din cadrul etniei, ca să-l aminitim doar pe neîntrecutul Charles Chaplin, nemuritorul „Charlot”. În România, exemplele sunt şi ele nenumărate. Au în spate o istorie lungă, au plecat din India şi s-au stabilit acolo unde au găsit ocazia. Cel puţin în România, au avut parte de nenumărate acuze, problema lor, cel puţin de imagine, nu este pe deplin lămurită, dar încearcă să se integreze şi, de multe ori au reuşit.
O istorie încărcată
Data de 8 aprilie a devenit Ziua Internaţională a Romilor în 1971, când, la Londra, la Congresul Mondial al Romilor s-a luat această decizie şi s-au adoptat imnul „Gelem, Gelem („Umblăm, Umblăm”)”, cântat de actriţa şi cântăreaţa Olivera Vuco, în filmul iugoslav „Am întâlnit şi ţigani fericiţi”, din 1967, şi steagul internaţional. În 2006, şi România a aderat la această sărbătoare. România i-a primit cu mai multe secole în urmă pe teritoriul său, din ceea ce făcea parte, pe atunci, din Ţările Române, şi au fost consideraţi , până în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, robi. Mihail Kogălniceanu a fost unul dintre promotorii dezrobirii romilor, sau, cum le place la mulţi şi acum să li se spună, ţiganilor. În anii celui de-al II-lea Război Mondial, foarte mulţi dintre ei şi-a pierdut viaţa în deportarea din Transnistria, iar în regimul comunist nici nu erau menţionaţi ca naţionalitate. După 1990, despre ei s-a spus că au fost folosiţi ca masă electorală şi că sunt principalii factori care au condus la imaginea proastă a ţării. Ceva-ceva a fost, dar în niciun caz la cotele înalte care au fost prezentate. Încet-încet, societatea s-a dezvoltat şi tot mai mulţi reprezentanţi şi-au făcut loc în elite. Damian Drăghici, Ion şi Mădălin Voicu, Narius Mihalache, ca să cităm doar câţiva dintre reprezentanţii de marcă ai etniei, au ajuns nume cunoscute în toată lumea.
Se poate face orice, cu implicare totală
Ieri, la Prefectură, manifestările au început cu o Masă rotundă, la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor publice, ai ONG-urilor şi ai societăţii civile. „În calitate de subprefect al judeţului Dolj, îmi revine deosebita plăcere de a găzdui această sărbătoare. Scopul acestei zile este de a vă ajuta pe dumneavoastră să vă recunoaşteţi cultura şi să îi ajutaţi pe români să o înţeleagă şi să-i recunoască valoarea. Îmbunătăţirea situaţie romilor, crearea unor condiţii optime de integrare a acestora se află permanent în atenţia Guvernului României şi, ca atare, a Instituţiei Prefectului. Problema incluziunii sociale constituie o preocupare permanentă pentru noi. Consider că doar printr-un demers unitar şi nediscriminatoriu în viaţa publică şi politică, asumat de către întreaga societate civilă, comunitatea romă şi autorităţile statului, putem găsi o cale de îmbunătăţire a situaţiei etniei, la nivel naţional, în încercarea eliminării discrepanţelor de natură economică şi socială dintre toţi cetăţenii, îndiferent de rasă, religie sau cetăţenie” , a spus Simona Moise, subrefect al judeţului Dolj. La rândul său, Romeo Tiberiade, preşedinte al Asociaţiei Partida Romilor Pro-Europa, organizatorul manifestărilor, a precizat: „Cred că de ceva timp s-a observat o schimbare în imaginea romilor, aici fiind vorba şi de colaborarea foarte bună Primăria Craiova, Prefectura Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, dar să nu uităm şi celelalte instituţii ale statului – Poliţie, Jandarmerie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, etc. Considerăm că există posibilităţi de supravieţuire, altele decât cele care sunt condamnabile, iar totul se poate face prin educaţie. De aceea, îi îndrumăm pe părinţi să-şi trimită copiii la şcoală”. Izabela Tiberiade, o fost olimpică la „Limba romani”, acum studentă la Bucureşti, a spus că este mândră de originea sa şi „nu am simţit vreo diferenţă între mine şi ceilalţi colegi. Suntem cu toţii români, iar noi, cei din etnie, vrem să arătăm cultura şi valorile noastre. Omaginea se poate schimba doar cu eforturile noastre”.
Tradiţia , la ea acasă
În Piaţa „Mihai Viteazul” a avut loc, timp de câteva ore, un adevărat festival al tradiţiilor ţigăneşti, cele care vin din timpuri străvechi. Într-un cort, asamblat aşa cum se făcea demult, rustic, o ghicitoare, Măiastra, le dădea cu ghiocul doritorilor sau le citea în cărţi viitorul. Lângă ea, Elena Mihai, trecută de tinereţe, îşi prezenta portul popular. Pe caldarâm, o adevărată expoziţie cu portrete şi fotografii ale ţiganilor. Meşterii lucrau şi prezentau arta lor, cea tradiţională, iar fetele s-au încins în dansuri ţigăneşti, care au savoarea lor. N-au lipsit preparatele culinare, făcute conform obiceiului. „Este tradiţia noastră şi vrem să o arătăm tuturor. Avem valori şi ne dorim să le scoatem în evidenţă. Ne vucurăm că oamenii nu trec pe lângă noi fără să le pese ci se opresc, măcar câteva minute, şi încearcă să înţeleagă cultura noastră”, a conchis Romeo Tiberiade.
