Fost ministru de Interne în Guvernul Victor Ponta, fost şi actual parlamentar, Radu Stroe s-a văzut ieri, în Biroul Politic Naţional, exmatriculat din PNL, sub acuzaţia nu de „fracţionism”, asta era spaima comuniştilor, ci de „trădare”. Liderul deputaţilor liberali, George Scutaru, a spus despre colegul său de partid că „prin atitudinea sa aruncă în aer şi îşi bate joc de munca tuturor”. Formulare „îngrijită”. Decizia finală, în privinţa excluderii, urmează să fie luată de Delegaţia Permanentă, conform statutului PNL. Fireşte, toată „mascarada” are simbolistica ei, aparte. Şi iată de ce. Liberalii se consideră pe scena politică descendenţii Brătienilor, urmaşii unui partid istoric. Cu vocaţie democrată, monarhistă, anticomunistă şi ce-o mai fi. Radu Stroe, fără a fi vreo eminenţă cenuşie, lăsa impresia, în apariţiile publice, unei persoane decente, cu vorbă măsurată, de regulă îngrijită, trecut prin viaţă. Părerea sa, expusă într-o emisiune moderată de jurnalistul Radu Tudor, despre „ruperea USL”, n-a fost una excentrică, nici părtinitoare. Ci doar de regret mărturisit pentru cele întâmplate. Ca deputatul Radu Stroe gândesc probabil şi alţi liberali sănătoşi la cap, mai ales că evocată a fost o anume responsabilitate faţă de cei care au votat USL în 2012. Asta a subliniat Radu Stroe. Care nu l-a jignit pe Crin Antonescu, n-a proferat acuze la adresa celor care au consimţit la propunerea acestuia de dinamitare a USL. A spus altceva. Deşi a fost considerat un eretic, pentru că gândeşte altfel decât „nucleul dur al PNL”, n-a făcut nici un rău partidului. Nu i-a adus nici un prejudiciu de imagine. A crezut probabil că în democraţie, sau poftim, în PNL, pot exista şi indivizi care nu ţin să cânte în cor. Crin Antonescu se vrea după toate aparenţele un „lider maximo” al partidului şi îl priveşte. Însă şi la comunişti, poate rămâne încredinţat, erau voci „contra”, şi nu întotdeauna în batistă. Dar, neîndoielnic, ura n-are nevoie de argumente. Pentru luciditatea sa, Radu Stroe s-a văzut nu stigmatizat, nu marginalizat, ci, pur şi simplu, „detestat” de companionii săi, etichetat ca trădător de cei care, alături, dusese atâtea şi atâtea bătălii cu vrăjmaşii politici. Până s-a convins că aceştia erau lângă el, nu în faţa lui. Care i-au sugerat că e mult mai grav să ai iluzii mediocre decât să trăieşti mediocru. Fiindcă lipsa de scrupule e o virtute. Chestiune valabilă şi la alte partide, inclusiv la social-democraţi.
