Echilibrat în părerile exprimate de-a lungul carierei, cu excepţia celei prin care înfiera Generaţia de Aur, Chivu a sărit în apărarea lui Gigi Becali în cazul siglei Stelei: „E o ruşine ce se întâmplă cu stema Stelei, echipa nu mai avea rezultate dacă nu era Becali”. Afirmaţia poate fi înţeleasă doar prin prisma celui care îl vede pe Becali un Moratti al Stelei, iar jucătorii trăind din „mărinimia” patronului. Dar Chivu habar n-are despre ce vorbeşte. Ce i se cuvine lui Becali de pe urma investiţiilor la Steaua a obţinut cu vârf şi îndesat. Faimă, sute de ore rezervate la TV, posibilitatea de a face din Steaua jucăria sa şi, nu în ultimul rând, bani. Nimeni însă nu i-a cerut să se implice la Steaua. Cu siguranţă clubul nu ar fi dispărut. Au fost investitori care s-au luptat să conducă, să finanţeze echipei mai puţin expuse, mediatizate, susţinute, deci la o eventuală licitaţie a Stelei era mare înghesuială. Steaua i-a schimbat viaţa lui Becali, nu Becali a ţinut în viaţă Steaua. L-a transformat într-un star monden şi i-a adus profit. Însuşi Becali recunoştea înainte de a-şi ispăşi pedeapsa că este bilanţul financiar este foarte aproape de a deveni pozitiv. Iar în ultimii 2 ani Steaua a încasat peste 50 de milioane de euro din transferuri de jucători, drepturi TV, participări în cupele europene, sponsori, reclamă, vânzări de bilete şi produse promoţionale. Că Steaua a devenit un club profitabil li se datorează în principal celor care au condus clubul, implicit şi lui Becali. Asta îl face pe Becali cel mult un bun manager, nu şi proprietar pe nume, stemă şi culori. Becali nu a cumpărat Steaua când a preluat-o în administrare şi nici ulterior. Nu a plătit vreodată pentru ceea ce a considerat că este bunul său pe veci. Becali nu a inventat Steaua, echipa avea un palmares important şi înainte, inclusiv o Cupă a Campionilor. O continuare a gloriei nu-ţi dă dreptul de a revendica istoria clubului. Dacă din postura de administrator restaurezi un monument aflat în degradare nu devii automat stăpân pe el. Poate cel mult la o eventuală tranzacţie deţinătorul îţi poate reduce din preţ pentru munca depusă. Clubul Armatei Steaua deţine brandul, i-a fost recunoscut prin lege şi poate găsi oricând un asociat care este dispus să investească şi să împartă profitul. Şi poate că acest nou Mecena nu va pretinde şi să-şi facă imagine în virtutea statutului temporar pe care-l are. Acest gen de asociere l-a brevetat Universitatea Craiova. Dacă actualii patroni se vor răzvrăti sau vor repeta erorile foştilor investitori, separarea se poate face fără ca suporterii să devină victime. Oamenii de afaceri îşi pot recupera investiţiile, iar proprietarii de drept, CS-ul, oraşul, fanii pot apela la o altă asociere. La Steaua nu a fost problema lipsei de performanţă, ci doar de discreditare a brandului. Generalii nu ar fi avut această iniţiativă dacă Becali nu ar fi tratat clubul ca pe o turmă de oi. Un brand nu poate fi abordat ca o firmă oarecare, altfel riscă să nu mai fie brand. La Craiova a fost mult mai rău şi a durat mult mai mult până când clubul-mamă, instituţia Universităţii, autorităţile, oraşul în general să se sesizeze, să se implice, să ia atitudine în faţa celor care au compromis, mutat din oraş, retrogradat, falimentat, dezafiliat şi umilit brandul Universitatea Craiova. Oraşul a fost prea pasiv prea mult timp. Nici nu s-a implicat alături de investitori, prin a le pune la dispoziţie un stadion modern sau alte facilităţi şi nici nu i-a tras la răspundere. A preferat să întoarcă privirea, să pretindă că nu vede ce se întâmplă cu copilul său, cu simbolul său. Clubul Sportiv al Armatei nu a fost aşa de „indulgent”. Nu a fost de ajuns ca Becali să facă performanţă. S-a considerat că un investitor care batjocoreşte numele Stelei prin apariţiile publice, un investitor puşcăriaş nu este demn de istoria clubului. Sau cel puţin nu fără să plătească pentru această „aroganţă”. Dar ce se va întâmpla dacă CSA va apela la resuscitarea Stelei într-o altă asociere? Poate că mulţi dintre fanii stelişti, fiind suporteri de rezultat, vor rămâne la început de partea echipei lui Becali. Aşa s-a întâmplat şi la Craiova, când la meciurile CSU – FCU mulţi nu au înţeles care este Ştiinţa liberă şi au încurajat un SRL aflat oricum pe cale de dispariţie. Dar şi la Steaua deja o peluză s-a dezis de firma lui Becali, de FCSB şi stema „Simpson”, chiar dacă aceasta este pe cale să câştige campionatul. E vremea întoarcerilor la matcă, a privirilor în oglindă. Suporterii adevăraţi şi liberi îşi vor recunoaşte întotdeauna echipa, nu se vor crampona de un circ privat, cât de spectaculos ar fi el. Ceilalţi, care sunt subjugaţi ideii că investitorul se confundă cu echipa, pot fi deja trecuţi la capitolul victime.
