Lucrurile sunt aşa cum deja le ştim, în chestiunea Schengen: descumpănirea vine de la Viena. De unde nu ne aşteptam. Noi aveam probleme, ce păreau greu surmontabile, cu Haga, apoi semnale ambigue de la Stockholm, dar nu de la Viena, de unde mesajul cancelarului austriac Karl Nehammer, înaintea summit-ului UE Balcanii de Vest de la Tirana, s-a dorit implacabil: nu, la aderarea României şi Bulgariei la Schengen. Argumentându-şi firav decizia prin faptul că migraţia nu este strict legată de ruta prin Balcanii de Vest, ci şi cea prin Bulgaria, România, Ungaria, până în… Austria. Într-o traducere liberă, din prespectiva cancelarului austriac, liderul Partidului Popular (OVP, centru-dreapta) statele menţionate ar fi nişte „sate fără… câini”, ceea ce cu toată condescendenţa este nu doar o eroare de calcul, ci şi una de logică. Să admitem un calcul politicianist, regăsit în media austriacă, legat de faptul că partidul lui Nehammer se află plasat în sondaje sub aşteptări (locul 3 în sondaje, cea mai mare inflaţie din 1975), înaintea unor alegeri ce vor avea loc în ianuarie şi imigraţia este una dintre temele pe care partidul său mizează, ca pe un as în mânecă. Numai că anterior Viena avusese un punct de vedere favorabil cu privire la includerea ţării nostre în spaţiul de liberă circulaţie. România va cere un vot pe aderarea la spaţiul Schengen, la consiliul JAI de astăzi, în pofida faptului că Austria a anunţat că se va opune prin veto. „Talpa”, fiindcă tot suntem în toiul Campionatului Mondial de fotbal, este pe… genunchi. Dureroasă şi riscantă. Va reuşi Austria să scoată candidatura României şi Bulgariei la Schengen, de pe agenda consiliului JAI, programat la Praga? Rămâne de văzut. Pe canalele diplomatice se lucrează până în ultimul moment. Iar eurodeputatul Victor Negrescu, implicat în această poveste, pe contul său de socializare, s-a arătat încrezător. La rândul său premierul Nicolae Ciucă opina că România îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi admisă în spaţiul de liberă circulaţie, iar partenerii europeni au confirmat acest lucru în urma evaluărilor concrete făcute. Un lucid punct de vedere avansează publicaţia austriacă „Kurier” care titra deunăzi „Austria caută un ţap ispăşitor”, pentru ca în şapou să adauge: „Protestele faţă de cifrele ridicate de imigraţie sunt justificate. Dar un veto împotriva extinderii Schengen nu ajută pe nimeni”. Mai tranşant Der Standard scrie că prin vetoul său „Viena umileşte Bucureştiul”. Paradoxal, în urmă cu un an guvernul de la Viena confirmase că România şi Bulgaria îndeplinesc condiţiile de aderare la spaţiul Schengen. Nimeni nu poate explica cu argumente convingătoare de ce Viena şi-a schimbat radical punctul de vedere, întreţinând o atmosferă nu de suspans, ci de ostilitate. Fiindcă aderarea României la spaţiul Schengen nu este doar un dosar tehnic, cum preciza -tardiv- ambasadorul ţării noastre la Viena, Emil Hurezeanu, în scrisoarea adresată preşedintelui federal Alexander Van der Bellen, ci şi un răspuns la aşteptarea întregii societăţi româneşti, care s-a implicat în acest proces, şi o confirmare a contribuţiei pe care de facto România o aduce deja prin protejarea frontierei externe a UE şi a spaţiului Schengen căruia îi aparţine de jure. De ani buni România protejază toată frontiera externă a UE din această regiune şi acest efort ar trebui în sfârşit recunoscut în mod formal. Nu ne hazardăm în supoziţii. Dar Comisia Europeană iese nu boţită ci de-a dreptul rău maculată în această poveste “prost confecţionată” de guvernul de la Viena, după ce Bucureştiul primise toate asigurările de la Ursula von der Leyen şi alţi importanţi lideri europeni că lucrurile sunt în regulă. Mai persistă o nedumerire: ceea ce la vot unanim -în democraţie (22 de ţări UE plus Islanda, Norvegia, Elveţia, Liechtenstein)- când de fapt logic ar trebui să opereze votul majoritar. Austria cu respectabile firme prezente în România –OMV, Raiffeisen Bank, Red Bull, Pfanner-, ar trebui să fie ultima ţară cu obiecţii, la o doleanţă îndreptăţită, îndelung aşteptată, a Bucureştiului.
