Situaţie delicată, fără precedent, în relaţiile Washingtonului cu ţările care fac comerţ cu Iranul, şi, ieri, Donald Trump a lansat un nou avertisment, după instituirea sancţiunilor americane „mai dure ca niciodată”, urmând ca din noiembrie „să atingă un nou nivel”. „Cei care fac afaceri cu Iranul nu vor face afaceri cu SUA. Eu cer pace mondială, nimic mai puţin”, a scris pe Twitter, Donald Trump. Sancţiunile americane au intrat în vigoare de luni şi efectul lor psihologic se resimte deja în Iran. Sub presiunea americană, băncile străine refuză să finanţeze cumpărarea de mărfuri, iar Banca Centrală a Iranului nu furnizează dolari importatorilor locali. Lovite năpraznic sunt tranzacţiile financiare, importurile de materii prime, autoturisme şi avioane comerciale. De altfel, setul de sancţiuni mai cuprinde interzicerea vânzării de titluri de stat iraniene, a exporturilor de covoare şi mărfuri alimentare, importurile de grafit, aluminiu, oţel şi unele aplicaţii software. Măsurile guvernului american preconizate pentru data de 5 noiembrie a.c., vor lovi sectoarele de petrol şi gaze, dar şi Banca Centrală iraniană. Ieri, 7 august a.c., Comisia Europeană a anunţat activarea ca măsură de retorsiune a „legii sale de blocaj” (Blocking Statute) ce vizează protejarea antreprizelor europene cu afaceri în Iran, în pofida ameninţărilor lui Donald Trump. Asta după ce luni miniştrii de externe britanic, francez şi german, împreună cu înaltul comisar european Frederica Mogherini au semnat un comunicat comun, evocând „profundul regret la măsurile restrictive impuse”. Bruxelles-ul persistă în convingerea că acordul convenit în 2015, pe dosarul nuclear iranian constituie singurul mijloc de împiedicare a unei escaladări nucleare. În schimb, Donald Trump reproşează Teheranului că nu şi-a redus activităţile destabilizatoare în Orientul Mijlociu sau în ţările Golfului. Iniţiativa celor 28 – detaliată luni – constă în reactivarea unei dispoziţii elaborate în 1996, care permite antreprizelor europene a nu se conforma sancţiunilor americane, considerate ilegale în dreptul internaţional. Iniţiativa din 1996, care prevedea iniţial nesocotirea sancţiunilor americane la adresa Cubei, Libiei şi deja Iranului, nu au fost aplicate în epocă din cauza unui posibil război comercial cu Washingtonul. Donald Trump însă avertizează. Regimul iranian se confruntă cu o alegere: fie îşi schimbă comportamentul ameninăţător, destabilizator şi se reintegrează în economia globală, fie se îndreaptă spre o cale de izolare economică. În luna mai a.c. Donald Trump a retras SUA din acordul nuclear cu Iranul, în pofida opoziţiei Europei şi a faptului că Teheranul îşi respectase obligaţiile asumate, fapt atestat de Agenţia Internaţională a Energiei Atomice. Recent, liderul de la Teheran, preşedintele Hassan Rohani, a ţinut să îi reamintească lui Donald Trump că „un război cu Iranul este mama tuturor războaielor”, omologul său de la Casa Albă ripostând prin avertizarea că va avea de suportat „consecinţe dezastruase dacă mai ameninţă SUA”. Retorica agresivă de la distanţă a părut similară cu cea iniţiată de Donald Trump cu Kim Jong-un, urmată de întâlnirea din Singapore. De altfel, Donald Trump a anunţat că rămâne deschis unui acord nou, care să interzică activităţile nefaste cuprinzând programul balistic şi susţinerea teroriştilor. Într-o situaţie însă fără precedent se află însă mari firme europene – Renault, PSA, Airbus, Total, Sanofi – care au puncte de lucru în Iran, materializând mari contracte comerciale. Marea întrebare este cum va justifica Donald Trump menţinerea relaţiilor comerciale cu China, dacă această ţară va nesocoti sancţiunile americane împotriva Iranului. Deocamdată consternarea e totală.
