O mică frază, fiindcă aşa o defineşte Le Monde, a lui Emmanuel Macron, a declanşat interogaţiile privind poziţia autorităţilor franceze în războiul declanşat de Kremlin în Ucraina. Într-un interviu acordat mai multor cotidiene regionale şi publicat sâmbătă 4 iunie a.c., preşedintele francez reiterase ceea ce spune de la începutul invaziei, că „rămâne convins de rolul Franţei ca putere mediatoare” şi că „nu vrea umilirea Rusiei”, pentru că în ziua când luptele vor înceta, va fi nevoie de voinţă diplomatică. Liderii ucrainieni pe un ton aprins au reacţionat cu promptitudine afirmând, prin ministrul de Externe, Dmitro Kuleba, că „apelul de a evita umilirea Rusiei nu poate decât umili Franţa”, şi „nu poate avea decât un prost efect pe scena internaţională”. Numai că anterior Emmanuel Macron calificase decizia lui Vladimir Putin de a invada Ucraina drept o eroare istorică şi fundementală, susţinuse toată amploarea pachetelor de sancţiuni europene şi mai mult, recent, acceptase livrarea de tunuri de mare calibru Caesar. Pe de altă parte, unitatea democraţiilor occidentale, expriamtă în cursul reuniunilor G7, a fost fără cusur. Şi graţie Franţei. Divergenţe inevitabile, aşadar, nu sunt pe obiectul conflictului, ci asupra viitorului continentului. Ceea ce este cu totul altceva. Fostul preşedinte al Consiliului italian, eurodeputatul Silvio Berlusconi, prea puţin mai luat în seamă, spunea în „Il Giornale” că Europa trebuie să forţeze Ucraina să accepte condiţiile Rusiei, pentru a aduce pacea, solicitând UE un plan de pace care să satisfacă atât Kievul cât şi Moscova, lucru realmente imposibil. Dacă nu şi ilogic. În opinia fostului premier italian, Rusia se izolează de Occident, dar şi Occidentul se izolează de restul lumii. Criza energetică actuală ar putea fi cea mai lungă din istorie şi ţările europene afectate pentru multă vreme, potrivit şefului Agenţiei internaţionale de energie, Fatih Birol. Şi discuţiile pe această temă sunt aprinse. Deunăzi, ex-candidata RN la alegerile prezidenţiale, Marine Le Pen, care aspiră la un nou mandat parlamentar în Pas de Calais, a spus că n-ar fi semnat embargoul pentru petrolul rus, dacă era preşedinta ţării, fiindcă este o sancţiune stupidă şi nocivă pentru poporul francez. Măsura respectivă n-a fost deloc salutară, pentru nu puţine ţări europene, care depind de gazele ruseşti. Clivajul actual are un aer de deja-vu, similar celui pe care Ronald Rumsfeld, pe atunci secretar de stat al Apărării, sub George W. Bush, îl vedea acum 20 de ani când vorbea de „vechea Europă şi noua Europă”. În 2003, la invitaţia SUA, Franţa şi Germania au lipsit la apel pentru războiul din Irak, antrenate în aventură rămânând Regatul Unit, Italia şi câteva ţări din Europa centrală şi ţările baltice. Faţă de Ucraina există o solidaritate europeană de netăgăduit, exprimată prin gesturi care nu pot fi puse la îndoială. Kievul vrea însă susţinere militară deplină, cât mai multe arme moderne, şi înţelegere deplină. Are mai nou probleme cu exportul de grâu din silozuri, o mare bogăţie a ţării. Orice gest suspect îl tratează cu răceală sau inabilitate. Cotidianul „Bild” menţionează că şefa diplomaţiei de la Berlin, Annalena Baerbock, a refuzat sau nu şi-a găsit timp să-l primească pe ambasadorul ucrainian Andriy Melnyk, justificând că este în contact permanent cu omologul său ucrainian Dmitro Kuleba. Şefa diplomaţiei de la Berlin l-a pasat pe ambasadorul ucrainian şefului secretariatului din ministerul german de Externe, adică la un omolog al funcţiei deţinute. Andriy Melnyk a criticat în mai multe rânduri Berlinul pentru chestiunea livrării de arme, deşi Germania va trimite, potrivit spuselor cancelarului Olaf Scholz, un sistem sofisticat de apărare aeriană IRIS-T-SL. Se joacă bineînţeles „multe cărţi” şi potrivit „Corriere della Sera”, Londra –după Brexit- lucrează la crearea unui Commonwealth european, ca alternativă la UE, care ar urma să includă Regatul Unit, Ucraina, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania şi eventual Turcia, ţări determinate în respingerea „ameninţării militare a Moscovei”. Ieri, ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a afirmat că armata rusă a eliberat total zonele rezidenţiale din Sievierodoneţk, oraş din estul Ucrainei şi actualmente epicentru al luptelor din regiune. Luarea sub control a zonei industriale şi a localităţilor vecine urmează, informaţie confirmată şi de partea ucrainiană. Să revenim: Emmanuel Macron se află în campania electorală pentru alegerile parlamentare, dar ştie că în perioada următoare va încerca noi demersuri pentru oprirea războiului, aducerea păcii în Europa, şi pentru aşa ceva va trebui să discute din nou… cu Vladimir Putin. Ne place sau nu, mai aproape de adevăr se află Emmanuel Macron.
