Lăsând în plata babelor răceala acestui început de martie, în care nu se întrezăreşte primăvara, să nu scăpăm din vedere sărbătoarea femeii, fără de care nu s-ar fi inventat iubirea ca leac, drog sau blestem. Şi poate astăzi, ca în nici o altă zi a anului, ne putem întreba, deloc fără sfială, câţi dintre noi mai ştim sau mai putem, tăbăciţi de grijile cotidiene, iubi dezinteresat şi tandru. Există lângă noi, ea, femeia, mamă şi soţie devotată, tenace în orice împrejurare, şi nu trebuie decât s-o respectăm cum se cuvine. Potenţând inefabila magie a iubirii, ne regăsim mereu liniştea lăuntrică, noi bărbaţii, pentru care altă cale nu există. Săru’mâna femeii de lângă noi.
