Stoperul ucrainean Oleksandr Romanchuk (26 de ani) n-a putut să-şi petreacă Sărbătorile de iarnă în ţara natală, dar nici nu a ales locaţii exotice, precum colegii săi de echipă, din respect pentru ceea ce se petrece în Ucraina în această perioadă, şi a rămas la Craiova în scurta perioadă de vacanţă, alături de soţia sa. Din cantonamentul din Turcia, fundaşul care are în acest sezon cifre de jucător de atac, 6 goluri şi 2 pase de gol, povesteşte cum a decurs adaptarea sa în Bănie şi la Universitatea, unde spune că se simte ca acasă.
„Vacanța a fost frumoasă, am rămas cu soția mea la Craiova, pentru că nu pot merge acasă, în Ucraina, a fost doar o săptămână, nu am avut prea mult timp la dispoziție. Au venit prieteni să ne viziteze, persoane pe care nu le-am văzut de mult timp și ne-am bucurat să fim alături de ei. Am fost de câteva ori la Târgul de Crăciun, ne-a plăcut mâncarea, atmosfera, singura problemă este că e foarte multă lume, uneori nu poți merge, pășești ca pinguinul. Pe parcurs am aflat când ar fi potrivit să venim ca să ne bucurăm mai mult. Nu îmi place să vorbesc despre viitor sau să visez lucruri. Sunt optimist, iar mentalitatea mea este de învingător. Vreau mereu maximum din tot ce se poate obține, dar, momentan, ne gândim la cantonament și să dăm tot ce avem mai bun aici. Contează mult să mă gândesc doar la următorul meci pe care îl avem, să luăm totul pas cu pas și să câștigăm fiecare meci. Adaptarea mea la Craiova nu a fost ușoară, dar nici grea. Oamenii de la club, din echipă și din staff sunt extraordinari. Nu sunt singur, o am pe soția mea alături, iar venirea lui Isenko a făcut totul și mai ușor, fiind amândoi din Ucraina. Cu cât treceau meciurile, fanii au început să mă cunoască. Am marcat un gol, apoi a venit și al doilea, iar acest lucru s-a simțit inclusiv în viața de zi cu zi. Oriunde merg, inclusiv la magazin, oamenii mă opresc să îmi spună câteva cuvinte frumoase. Apreciez enorm acest lucru și nu a fost niciodată o problemă să mă opresc pentru o fotografie. După șase luni petrecute la Craiova, tot mai mulți oameni mă cunosc, iar sentimentul este unul special. Pot spune doar cuvinte frumoase despre oamenii din România, care sunt calzi și dornici să ajute. Craiova a devenit a doua mea casă după Ucraina. Nu sunt aici doar ca să joc fotbal și să primesc un salariu. Pun mult suflet în tot ceea ce fac, iar dacă apăr aceste culori, atunci Universitatea este a doua mea familie. Colegii de la echipă nu sunt doar colegi, sunt frați, iar pentru ei voi lupta atât pe teren, cât și în afara lui, dacă va fi nevoie. Atmosfera de pe stadionul „Ion Oblemenco” depinde mult de adversar, însă atunci când tribunele sunt pline este ceva extraordinar. Energia venită dinspre suporteri îi face pe unii dintre jucători să dea mai mult decât cred că pot. Unii dintre noi parcă încep să „zboare“ datorită atmosferei, dacă putem spune așa, iar ultrașii sunt mereu alături de echipă, indiferent de context. Îmi plac foarte multe mâncăruri românești. Vorbesc cu soția mea și cu bucătarul nostru să o învețe mai multe rețete. Ciorba îmi place foarte mult, sunt multe feluri și mereu e primul fel pe care îl aleg la restaurant. Şi micii, ce carne, Doamne!” a declarat Oleksandr Romanchuk într-un interviu acordat clubului Universitatea Craiova.
