În urmă cu o săptămână, mai exact joi 29 septembrie a.c., Patrick Buisson, un fost consilier al ex-preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, aflat în plină campanie pentru alegerile primare ale dreptei, a publicat o carte de 500 de pagini, consacrată mandatului acestuia din urmă, intitulată „Cauza poporului”. Cartea lui Patrick Buisson, aidoma unui acid puternic pe imaginea fostul şef de stat, denunţată fiind „tele-preşedinţia instantanee” şi „noul sistem elyseen”, nu dă deloc bine. Ca să ne exprimăm astfel. Numai că, în martie 2014, autorul a trebuit să verse 10.000 euro, daune interese către Nicolas Sarkozy şi soţia acestuia, Carla Bruni – prin decizie a justiţiei – pentru înregistrarea unor discuţii a celor doi. Se spune că în 2011, când avocatul Robert Bourgi, vechi militant franco-african, ar fi spus că Jacques Chirac a primit milioane de dolari de la preşedinţi africani, Nicolas Sarkozy l-a etichetat pe predecesorul său ca fiind „detestabil” şi „corupt”, adăugând că provocat fiind, a refuzat să semneze un contract cu Arabia Saudită. Cartea pică, cum spuneam, într-un moment delicat, în care resuscitată este afacerea Bygmalion şi războiul procedurilor a fost declanşat, în discuţie fiind vorba de o finanţare ilegală (13 milioane de euro) a campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2012. Şi Nicolas Sarkozy vrea să se salveze fugind de orice responsabilitate, deşi are deja calitatea de învinuit, dar continuă să nege evidenţa ca un copil prins cu minciuna. Dezvăluirile cu facturile uitate fac puţină lumină, dar întreaga poveste este considerată un scenariu, deşi judecătorii de instrucţie, Serge Tournaire şi Renaud Van Ruymbeke, au examinat deja rechizitoriul parchetului. Au la îndemână două opţiuni: decid trimiterea în instanţă a lui Nicolas Sarkozy sau nu. Afacerea Bygmalion poate pune capăt carierei politice, dar mai ales ambiţiilor lui Nicolas Sarkozy. Dar ceea ce îl urmăreşte, ca o umbră, pe acesta este finanţarea libiană, de care ar fi beneficiat în plină campanie a alegerilor prezidenţiale din 2007, acum pe masa justiţiei. La 28 aprilie 2012, între cele două tururi prezidenţiale, site-ul Mediapart a publicat un articol incitant cu titlul: „Sarkozy – Gaddafi – proba finanţării”, jurnaliştii Arfi Fabrice şi Karl Laske, difuzând o copie a unui document oficial libian, datată din decembrie 2006, care, potrivit informaţiilor, constituia proba că regimul lui Muammar Gaddafi ar fi decis deblocarea sumei de 50 milioane euro pentru campania lui Nicolas Sarkozy din 2007. Un fals grosier, a spus principalul interesat. Dar imediat, la 29 aprilie 2012, poliţia austriacă găsea trupul neînsufleţit al lui Choukri Ghanem în apele Dunării, la Viena, concluzionând un înec datorat unei crize cardiace. Actorul-cheie al reconcilierii, dintre Paris şi Tripoli, fostul ministru al petrolului pe timpul lui Gaddafi era în exil în Austria, după căderea colonelului, ucis în timpul primăverii arabe. Care este legătura între cele două date? Aparent nici una. Numai că există, se spune, un carnet de notiţe, descoperit la o percheziţie în Olanda, scrie Mediapart, care ar putea deveni coşmarului lui Nicolas Sarkozy. Justiţia franceză anchetează, de peste trei ani, bănuielile asupra unei finanţări libiene, oculte şi masive, în prima campanie prezidenţială a lui Nicolas Sarkozy. Şi mai relevă Mediapart că judecătorul de instrucţie parizian Serge Tournaire şi poliţiştii Oficiului central de luptă contra corupţiei, ar putea obţine de la justiţia norvegiană nişte notiţe manuscris deţinute de Choukri Ghanem şi datate din 29 aprilie 2007, ce detaliază trei vărsăminte, în sumă de 6,5 milioane euro în profitul viitorului preşedinte francez, făcute de Sais al Islam Gaddafi (3 milioane euro), Abdallah Sinoussi, fost şef al serviciilor secrete şi frate al lui Gaddafi (2 milioane euro) şi Bachir Saleh, directorul de cabinet al lui Gaddafi (1,5 milioane euro). Fireşte, finanţarea libiană, despre care s-a vorbit mult, este legată de intervenţia franceză şi uciderea lui Gaddafi, la numai 7 luni după primirea, cu mare pompă, a acestuia din urmă la Elysee. În noiembrie a.c., la nivelul Partidului republican (dreapta) vor avea loc alegeri interne, pentru desemnarea candidatului, la alegerile prezidenţiale de anul viitor.
