Când ai „monstrul” în mână

0
270

Tot ce s-a întâmplat la Caracal, în incinta imobilului din strada Craiovei, deţinut de Gheorghe Dincă, monstrul calificat, de-a lungul timpului în crime, va fi greu de uitat, dacă nu imposibil. Cum a putut „defila” atâta vreme, cu autoturismul său Renault Megane, de culoare argintie, cu geamuri negre, pe străzile municipiului Caracal, fără să atragă atenţia agenţilor de circulaţie –o exista vreunul desfundat la minte- rămâne enigmatic. Dacă nu uluitor. Aşa cum rămâne şi „străjuirea” ore în şir, la porţile metalice ale casei lui Gheorghe Dincă, unde un pâlc de procurori şi poliţişti au aşteptat –impardonabil- orele dimineţii, pentru a descinde în vederea unei percheziţii. Când în sfârşit, după căutări inoperante, adevărate bâjbâieli, cu chiu cu vai, din motivele ştiute, îl identificaseră. Omiţând că de fapt „apărarea cetăţeanului” le legitima orice demers şi aşa tardiv. Şi „repertoriul”, la îndemână, era mare. Orice minimă logică te împiedică să înţelegi, cum un individ de calibrul lui Gheorghe Dincă s-a jucat, vreme îndelungată, de-a „criminalul şi vardiştii” cu oamenii poliţiei şi parchetelor din Caracal şi Slatina. Nu îi bănuim de complicitate, ar fi prea grav, ci doar de prostie. De asemenea, nu găsim justificată generalizarea stării de somnolenţă, inerţie şi non-profesionalism, de la Caracal, la nivelul întregii ţări. Şi vom da un singur exemplu: pentru cele întâmplate la Nisa, în seara zilei de 14 iulie 2016, pe Promenade des Anglais, unde teroristul tunisian Mohamed Lahouaiez Buhlel (32 ani), la volanul unei maşini de mare tonaj, toată ziua în vizorul camerelor de supraveghere, monitorizat printr-un dispecerat special, a ucis 84 de persoane şi rănit peste 200, nu toată poliţia franceză a fost găsită vinovată. Pe fondul unei emoţii generale, altminteri fireşti, nu putem decât aştepta finalizarea anchetei DIICOT, structura centrală. De reţinut totuşi afirmaţia avocatului familiei Luizei Melencu –una din victime-, Tonel Pop: „Dincă îşi localiza fetele după perioadele anului”. Acelaşi avocat mai spunea că Dincă, cu problemele lui psihice, învăţat în prealabil „urmăreşte închiderea cazului cu două victime: Luiza Melencu (18 ani) şi Alexandra Măceşanu (15 ani)”. Ancheta este în desfăşurare, aşa cum se ştie, şi între nedumeririle care stăruie este şi aceea dacă putea să-şi incinereze victimele. Răspunsurile specialiştilor sunt contradictorii. Există părerea că testele ADN efectuate de INML nu sunt credibile. Să revenim: după cele petrecute până acum, cazul sau cazurile de la Caracal aduc în discuţie competenţa profesională a poliţiştilor, dar în egală măsură şi a procurorilor, alertaţi anterior, prin dispariţia în condiţii similare a tinerei Luiza Melencu din Radomir, comuna Dioşti (Dolj). Cu alte cuvinte nu erau în faţa unei dispariţii pretins izolate, ci aveau de-a face cu un criminal calificat, care îşi făcea numărul folosind mai multe telefoane cu cartele, ştiind să se ferească pe cât posibil de camerele de supraveghere, abil, care trăia într-o mizerie de nedescris, dar avea averi în conturi şi imobiliare. Că lui Gheorghe Dincă, acum în mâinile procurorilor anchetatori, îi este frică mai mare de reţeaua de carne vie, din care făcea parte, are prea puţină importanţă. Gheorghe Dincă rânjea, până recent, sub ochii semenilor săi, uimindu-se şi el probabil, cât este de iscusit.