Nu avem ce face, nu avem încotro, trebuie recunoscut răspicat, fără prune în gură, deloc gutural: alegerile locale au fost câştigate de PSD. La nivel de ţară şi, bineînţeles, în judeţul Dolj. Începând cu Bucureştiul, prin senatorul Gabriela Firea, inutil persiflată de răutăcioşi, mai ales că şi-a jucat cu temeritate rolul de candidat. Prin promisiuni bine calibrate, mesaje calde, inspirat ambalate, ambiţii discret ascunse. În timp ce liberalii tot schimbau, ca într-un dans de societate, candidaţii, trădând ei înşişi că nu au ce şi-ar fi dorit, Gabriela Firea şi-a pregătit asiduu apariţiile publice, evitând gafele antologice ale unor “înaintaşi”. Dotată cu înfăţişare agreabilă, bun discurs şi bănuim, după toate aparenţele, destule cunoştinţe de administraţie publică, Gabriela Firea şi-a surprins adversarii pe picior greşit. Rezultatele de la Bucureşti au venit pe un fond de absenteism robust, s-a spus, dar când a fost altfel, ocultându-se consecinţa iritării unui electorat de dreapta, care a preferat un partid care măcar încerca să câştige alegerile. Gratuit s-a vorbit de o surpriză, fiindcă în permanenţă Gabriela Firea a condus în sondajele făcute publice. Niciodată ameninţată. Ea atinge o performanţă insolită, devenind prima femeie primar general al Capitalei şi totodată prima “ofertă integrală” a PSD, predecesorul său, dr. Sorin Oprescu, dorindu-se independent, dar prin susţinerea expresă a social-democraţilor. În fine, încă un detaliu menit să spulbere false pudori, ca de pildă faptul că Bucureştiul a devenit cel mai “roşu” oraş al României. Discutabilă aprecierea, dacă avem în vedere că Madridul, fief timp de 24 de ani al “popularilor” (PPE) are după ultimele alegeri municipale, ca primar, pe Manuela Carmena, o fostă judecătoare (72 ani) de la Podemos, Barcelona – capitala Cataloniei – are ca primar pe Ada Colau (42 de ani), tot o activistă de stânga, extrasă din rândul Indignados, iar Parisul, mereu la sufletul nostru, pe socialista Anne Hidalgo (59 de ani) născută în Andaluzia. Campania electorală a liberalilor a fost o mostră de inadecvare, nu doar în Capitală, dar de acolo a plecat unda de şoc. Până la urmă, lucru ştiut, alegerilor locale au specificul lor: contează oferta. Chimia candidatului cu alegătorii. Şi partidul, în mai mică măsură. Alegătorii iau notă şi privesc la ceea ce li se oferă. La Dăbuleni, de pildă, în Dolj, unde s-a consumat una dintre cele mai încrâncenate confruntări electorale, Aurel Băjenaru, fost procuror, până de dată recentă, la Parchetul Curţii de Apel Craiova, a reuşit să-l basculeze pe Nicolae Drăgoi, primarul în funcţie, aflat la patrulea mandat. Nu a fost deloc simplu, mai ales că Nicolae Drăgoi era creditat cu 100% şanse de adjudecare a unui nou mandat. La Goeşti, fostul primar (PNL) a candidat, de această dată, pentru PSD, iar secretara Primăriei pentru… PNL. La “mustaţă”, primarul în exerciţiu a mai obţinut un mandat. La nivelul Doljului, PSD a obţinut 72 de primării, PNL – 30, UNPR – 6, ALDE şi PSRO (prin Iulian Silişteanu – ex-PSD) câte una. Pentru prima dată în Consiliul Judeţean vor fi prezenţi numai reprezentanţii a două partide: PSD şi PNL (25-12). Victoria social-democraţilor la Dolj este una clară şi lipsită de ambiguităţi. S-au dovedit mai inspiraţi decât adversarii lor în alegerea candidaţilor, aceştia din urmă urmăriţi, pe alocuri, şi de neşansă. A contat covârşitor aportul lui Ion Prioteasa, “înhămat” la campania electorală. Dar evident au “trudit” şi Claudiu Manda, Ion Călin şi ceilalţi oameni de partid. Multe lucruri de bucătărie internă urmează să fie tranşate. La Filiaşi şi Calafat, social-democraţii au câştigat, cu dificultate, dar au câştigat. La Craiova, dintr-un început s-a alergat pe culoare diferite şi ecartul dintre primarul în exerciţiu, Lia Olguţa Vasilescu (procentaj final 60,91%), şi contracandidatul său, Pavel Badea, nu a putut fi redus, dar nici eforturi mari nu s-au făcut, şi poate că pe Mircea Năstase, candidatul ALDE, îl încerca un regret pentru faptul că s-a dovedit relativ inhibat, prin raportare la prestanţa sa de dascăl rezonabil, şi nu a încercat mai mult. Cum laude merită numai învingătorii, de această dată ele se cuvin social-democraţilor. Dacă la toamnă se vor repeta sau nu, la indigo, cele petrecute la alegerile locale este greu de spus, însă cu o “infrastructură” bine aşezată social-democraţii doljeni se vor afla în pole-position. Ce strategii vor adopta liberalii – merită salutată atitudinea lui Nicolae Giugea –, rămâne de văzut, însă timp de patru ani administraţia publică locală va respira… social-democraţie, în viziunea neaoşă, bineînţeles. “Locomotive politice”, de calibrul Radu Berceanu sau Marian Jean Marinescu, se vede treaba că sunt greu de înlocuit.
