*** Interviu în exclusivitate pentru ziarul CUVÂNTUL LIBERTĂȚII
Ramona Bădescu își împarte viața acum între Italia și România. Este într-o formă maximă și recunoaște că cel care a făcut-o să-și atingă limitele a fost fiul său, Ignazio. Micuțul a făcut-o să se împlinească din toate punctele de vedere, a venit pe lume într-un moment important al vieții sale, la vârsta de 50 de ani. Da, a fost o minune, dar actrița are un sfat pentru tinerele care vor să devină mame. Ramonei Bădescu îi place să se prezinte a fi nu doar actriță, cântăreață și prezentatoare. Ea spune că a fost și consiliera primarului Romei pentru o perioadă de cinci ani de zile, este mamă, soție și nu în ultimul rând, o bucătăreasă desăvârșită. Artista ne-a povestit într-un interviu în exclusivitate detalii din copilăria ei, ne-a vorbit de pasiunile ei, dar și despre dorințele și regretele ei.
R : Ți-ai numărat vreodată interviurile apărute în presă, pentru că știm cu toții că ești una dintre favoritele mass-mediei ? Pentru mine este o provocare acest interviu pentru că mă întreb cu ce aș putea să te mai surprind….
RB La un moment dat am încercat să văd câte apariții am avut la televiziune în toată viața mea, dar nu am reușit să le număr pentru că mă gândesc că viața mea în televiziune a început acum 50 de ani. Într-un fel acesta este motivul pentru care sunt astăzi la Craiova ( n.r joi 4 mai a.c) și am fost primită cu brațele deschise de oficialitățile județului Dolj. Aș vrea să mă reîntorc în luna noiembrie aici, în orașul din care am plecat și să fac un spectacol prin care îmi voi marca vârsta, voi împlini 55 de ani, sunt săgetătoare și olteancă.
“Elena Ceaușescu mi-a tăiat o apariție la televizor pentru că aveam breton”
R : Dar de prima apariție îți mai aduci aminte ?
RB Am plecat la 4 ani și jumătate cu emisiunea “Antena vă aparține” și cântam o melodie compusă de tatăl meu, după care a început viața mea artistică, dar și viața mea de studiu, pentru că părinții mei au susținut că nu e de ajuns doar să cânt și după liceu am dat la Ștințe Economice și am împletit viața mea artistică cu viața mea de studiu, cu turneele pe care le făceam, cu aparițiile mele la televiziune, dar care erau foarte rare în aceea perioadă. Îmi aduc aminte că Elena Ceaușescu mi-a tăiat o apariție la televizor pentru că aveam breton și o fustă galbenă deasupra genunchiului.
R : Când vine vorba de apariții în presă, cine învinge România sau Italia ?
RB : Aparițiile mele sunt mult mai multe în Italia pentru că sunt plecată acolo de 33 de ani, iar anul trecut când am filmat în filmul „Egregora. Comoara pierdută”, cu regizorul Andrei Chiriac, am filmat și am făcut un personaj tot în italiană. Pentru mine a fost importantă această plecare în Italia, mulțumesc lui Dumnezeu. Nu aș fi putut să fac aici ceea ce am făcut acolo. Și nu m-aș fi putut niciodată întâlni cu oamenii cu care m-am întâlnit acolo. Și nu doar acolo, ci și în Los Angeles, în Franța…am călătorit mult.
R : Ramona Bădescu…mai mult cântărească sau mai mult artistă ?
RB : Și nu doar atât…Sunt și consiliera primarului Romei, timp de cinci ani de zile. Nu asunt doar cântăreață, artistă, prezentatoare… Sunt și o bună bucătărească. Sunt olteancă, sunt săgetătoare, cu sevă puternică. Toți din Italia îmi spun că sunt ca napolitanii. Band-ul meu de italieni cu care cânt în spctacolul numit “Pasiune” sunt napolitani și am creat acest spectacol pentru că prin cântec îmi exprim formele mele de pasiune : pasiune pentru un bărbat, pasiune pentru țară, pasiune pentru mâncare.
“Eu le sfătuiesc pe fetele din ziua de azi să-și congeleze ovocitele, pentru că mentalitatea s-a schimbat”
R : Mamă, soție și femeie pentru tine. Așa te-ai descris într-un interviu acordat la începutul anului. Cât de important este să nu uităm după ce ne căsătorim, după ce devenim mame, să fim și femei, să ne gândim și la noi ?
RB : Îți mulțumesc că mi-ai adresat această întrebare. E foarte important…Eu am avut marea șansă ca la 50 de ani să rămân gravidă. Noi am trăit într-o altă perioadă, în care îți era rușine să discuți în public anumite lucruri. Eu le sfătuiesc pe fetele din ziua de azi să aibă grijă, să-și congeleze ovocitele, pentru că mentalitatea s-a schimbat. Acum nu se mai mărită la 21 de ani ca să facă un copil la 22, au carieră, dar proporțional crește și vârsta și după aceea e mai greu să faci un copil. Acum femeia și-a găsit forța să-și cucerească drepturile care i se cuvin, să fie mamă, să fie soție, să fie om de afaceri, să fie emancipată, dar nu trebuie să o uite pe ea
R: Tu ai și carieră, ești și mama și tot timpul ei fost un model de feminitate….
R.B : Eu am făcut toate aceste lucruri pentru că am avut șansa să trăiesc într-o țară precum Italia, unde bărbatul respectă femeia, o consideră un fel de regina casei, îi dă mai multă atenție, mai multă susținere. În Italia, avem o femeie premier. Dacă în politică am pune mai multe femei ar fi mai puțin război, pentru că femeia este și mama. Dacă femeile sunt ok cu ele, atunci sunt bine și cu familia și cu societatea.
Fiul meu, Ignazio, m-a ajutat să rămân un copil, să trec cu mai multă ușurință peste probleme, să fiu mai lejeră. Da, sigur că da, m-am confruntat cu neîncrederea, credeam că nu sunt o mamă bună, îmi era frică. Nu știam cum să fac și ce să fac iar pandemia a fost o perioada foarte grea. Au trecut trei ani, Ignazio are trei ani și jumătate și acum mă reîntorc și la satisfacția mea împlinită și vreau să reîntorc în viața mea și partea mea de artistă.
“I-am adus mamei de la Roma lasagne alla parmigiana, iar ea m-a primit cu cartofi prăjiți”
R : Pentru că ai vorbit de fiul tău, aș vrea să te întreb cum este copilăria lui comparative cu a ta. E vreo diferență ?
R.B : Foarte mare….Eu am trăit într-o Craiovă construită de către tatăl meu, care a fost directorul Trustului de Construcții timp de 25 de ani, am participat la trecerea de la o Craiovă veche la una nouă, iar acum o văd și mai nouă. În Craiova din copilăria mea nu se socializa pe internet, atunci era o socializare umană, era emoționant, era cu totul diferit. De Crăciun, tata îmi aducea un kilogram de portocale, nu ca acum că se găsesc pe toate străzile. Greutățile acelea m-au întărit, acum se obține totul foarte ușor, astăzi avem de toate. Dar avem și droguri, iar generația noastră a fost ferită de așa ceva. Craiova din ziua de astăzi este o Craiovă capitalistă, cu unele prețuri mai mari ca la Roma. Însă am găsit acum o Craiovă deschisă către nou. Întâlnirea cu domnul președinte Cosmin Vasile mi-a arătat o generație de tineri politicieni extraordinari, oameni care prind imediat ideea, care sunt deschiși către colaborări interesante. I-am arătat proiectul din luna noiembrie pe care vreau să-l fac la Filarmonca Oltenia și i-a plăcut foarte mult și totodată a fost de acord și cu un proiect de înfrățire a regiunii Olteniei cu regiunea Lazio din Italia.
R : Cred că mai avem ceva în plus și anume un Aeroport care face curse regulate către cele mai populare destinații din Italia.
RB : Când veneam eu din Italia pe Aeroportul Otopeni, traficul de la București era unul infernal, mama zicea că și-ar dori ca în viitor să aterizez și eu la Craiova, ca să aibă timp să pună cartofii la prăjit și eu să ajung acasă în 10 minute și astfel, să nu se răcească cartofii. Eu am avut ocazia să decolez și să aterizez după Aeroportul din Craiova cu avion privat, dar și cu Wizz Air. Și îmi aduc aminte că am plecat din Roma cu un avion privat și am ajuns mai repede decât cu unul obișnuit, în aproximativ o oră. Atunci am cumpărat din Roma ceea ce îi place mamei foarte mult, lasagne alla parmigiana și când am ajuns acasă, lasagna nu se răcise, iar cartofii prăjiți mă așteptau, adică i s-a împlinit visul mamei. Este extraordinar acest aeroport, în Craiova, care are curse către mai multe destinați din Italia și asta pentru că din ce în ce mai mulți români călătoresc și văd ceea ce înseamnă frumoasa Italia.
“Mi-aș dori o recunoaștere a orașului meu…”
R : Fiul tău a văzut România ? L-ai adus să vadă unde te-ai născut și ai crescut ?
RB : Pe Ignazio nu l-am adus până acum în România, anul trecut când am stat la București câteva luni, el era prea micuț. Acum stau câteva zile, aș fi putut să-l iau, dar el merge la grădiniță și nu aș vrea să întrerupă, vreau să-l educ așa cum m-au învățat și părinți mei că datoria lui este să meargă la grădiniță. Însă, în vacanța de vară, aș vrea să-l aduc să vadă Craiova. Nici eu nu am venit în Craiova, mulți, mulți ani și asta cu părere de rău. Am văzut că aici se organizează multe spectacole, au venit artiști de-ai mei, cum ar fi Albano și alții. Da, am o părere de rău că eu nu am fost invitată, deși am primit o mulțime de premii în toți acești ani, iar dacă nu a fost până acum, mi-aș dori o recunoaștere a orașului meu pentru că vreau să mă bucur de acest lucru din timpul vieții. Dar eu sunt o persoană care dacă nu mi se dă, nu mi se propune, vin eu întotdeauna cu o propunere și apoi o dezvoltăm împreună, iar la final îi fac pe oameni să recunoască că merit.
R : În urmă cu niște ani ai făcut un disc “Jumi Juma”. Care este semnificația acestui disc, care este povestea din spatele acestui proiect ?
R.B : Realitatea trăită pe pielea mea, acum 13-14 ani, când în Italia toată lumea se ferea de români, când italieni îi considerau pe români infractori. Eu, personal, am primit amenințări cu moartea. Am fost la televiziune, am ieșit pe RAI 1 și am spus că eu sunt româncă și că nu toți românii sunt infractori, că nu trebuie să avem prejudecăți și le-am spus că nu le permit să aibă o astfel de atitudine față de românii mei, mai ales că ei își lăsau bătrânii și copiii pe mâna româncelor . Atunci am devenit și consiliera primarului Romei. Și de atunci a plecat ideea discului… cultura unește. Am făcut, așadar, un disc care s-a numit “Jumi Juma” și în care am pus șase cântece napoletane și șase româneșți. Când am făcut discul aveam 42 de ani, și stătusem 21 de ani în România și 21 de ani în Italia. Cultura ne face s[ ne cunoa;tem cine sunetm cu adevărat.
Cel mai frumos buchet de flori l-am primit de la Oblemenco
R : Și tot tu l-ai adus pe primarul Romei la București ca să se convingă singur ceea ce înseamnă România și mai ales, ceea ce reprezintă românii în UE.
RB : L-am adus pe primar, însoțit fiind de mai mulți oameni de afaceri italieni, într-o vizită la București. Așa este…Am fost primiți de primarul Sorin Oprescu, căruia inițial primarul Romei, speriat de ceea ce scria presa italiană, i-a cerut o mașină blindată. După ce s-a terminat vizita la București, primarul Romei i-a cerut scuze primarului Oprescu că i-a solicitat mașină blindată. Simpatic, primarul Bucureștiului i-a spus să stea liniștit că nu a fost nicio mașină blindată, a fost mașina lui persoană.
R: Este o legendă urbană că cel mai frumos buchet de flori l-ai primit de la fotbalistul Oblemenco.
RB : Da….Îmi aduc aminte și astăzi, aveam vârsta de cinci ani, am cântat pe stadion “Sunt Ramona din Craiova” , câștigase Universitatea Craiova și trecuse în Grupa A. M- au urcat într-o mașină și m-au plimbat în jurul stadionului. Atunci fotabalistul Oblemenco, m-a luat în brațe și mi-a dat un buchet de flori pe care l-am prețuit foarte mult. Eram ca un bulgare de lumina, cântam și dansam mereu. Când au început să se ofilească florile și au început să le cadă petalele am început să plâng. Nu l-am uitat niciodată pe marele și talentatul Oblemenco.
R : Îți urăm succes în toate proiectele și te așteptăm în toamnă la Craiova !
