Lucrurile stau în felul următor şi complică orice discuţie serioasă: în vederea asigurării regimului de protecţie a speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic, ţinând cont de prevederile legislaţiei UE şi ale convenţiilor internaţionale din domeniul protecţiei naturii, Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu modificările şi completările ulterioare, impune restricţii exprese privind desfăşurarea activităţii de vânătoare, specia Ursus Arctos fiind inclusă în anexa 2 a acestei legi ca specie de interes cinegetic, la care vânătoarea este interzisă. În vederea reducerii conflictelor om-urs şi controlului efectivelor de urs brun, autorităţile competente aprobă derogări de la măsurile de protecţie strictă, în baza prevederilor art. 16 din Directiva Habitate. Populaţia de urs brun este inclusă în Cartea Roşie a vertebratelor (Botnariuc şi Tatole, 2005) în categoria speciilor vulnerabile. În urma evaluării stării de conservare a speciilor sălbatice şi a habitatelor naturale prevăzute în anexa 4 şi anexa 5 la Directiva Habitate, în vederea raportării către Comisia Europeană, realizată în 2013, starea de conservare a populaţiei de urs brun este favorabilă, s-a concluzionat, la nivelul regiunilor bio-geografice alpină şi continentală. Planul Naţional, din 28 iunie 2018, de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România (emitent – ministerul Mediului) a fost publicat în Monitorul Oficial din 2 iulie 2018 şi este unul detaliat, prevăzând între altele menţinerea pe termen lung a populaţiei de urs brun şi a habitatului său într-o stare de conservare favorabilă, ca obiectiv general la nivel naţional. S-a constatat însă, tot mai des, prezenţa speciei de urs brun în afara arealului tradiţional, unde comunităţile locale nu sunt nici obişnuite cu prezenţa sa în zonă şi nu au la îndemână nici sisteme de prevenire. În fine, investite cu competenţe în materie sunt ministerul Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului, Garda Naţională de Mediu, gărzile forestiere, institutele de cercetare care includ universităţile, dar şi organismele implicate în conservarea, managementul speciei de urs brun, gestionarii de fonduri cinegetice, administratorii, custozii de arii naturale protejate. Se pot preleva însă indivizi din natură pentru reglarea efectivelor, menţinerea unei populaţii de urs brun optime, sănătoase, păstrarea stării actuale de conservare considerată ca favorabilă. Derogările nu se acordă însă dacă există riscul ca acestea să aibă un impact negativ asupra speciei care face obiectul discuţiei. Prin împuşcarea –din confuzie- a unui exemplar de urs brun, botezat „Arthur”, de către prinţul austiac Emanuel von und zu Lichtenstein, în temeiul unei derogări oferite de ministerul Mediului, dar pentru o femelă cu pui, care ar fi provocat pagube anul trecut asupra unor ferme de animale din Ojdula, judeţul Covasna, scandalul declanaşat de ecologişti (Agent Green), moralmente justificat, este însă disproporţionat. Derogările nu sunt excepţii cum susţin cei de la Agent Green, ci se eliberează când sunt întrunite anumite condiţii, identificate de ministerul Mediului prin departamentul său de resort. Că exigenţele pot fi mai ridicate sau mai scăzute la unele extrageri, este o discuţie. Cum s-a descoperit însă că Nicolas Lichtenstein, tatăl prinţului Emanuel von und zu Lichtenstein, este preşedintele Comitetului de decernare al Premiului „Richard Kundenhove – Kalergi”, decernat lui Klaus Iohannis pentru contribuţia la „construcţia europeană”, s-a făcut şi o legătură între prinţ şi trofeul vânătoresc din România. Fireşte există unele zone sensibile ale discuţiei: vânătoarea a avut loc în luna martie, când atât Austria cât şi Lichtensteinul, a cărui cetăţenie o deţine, se aflau pe lista galbenă a guvernului de la Bucureşti, care presupunea carantină de minim 14 zile. Apoi, dacă vânătorul a greşit exemplarul, de ce i s-a permis scoaterea din ţară a trofeului care conform normelor noastre aparţinea patrimoniului naţional fiindcă în acord cu metodologia internaţională, un punctaj de peste 580 de puncte califica exemplarul un asemenea statut. Şi în felul acesta dezbaterea s-a complicat inoperant, avansându-se totuşi ideea deschiderii unor anchete penale, pentru estomparea gălăgiei.
