Inundaţiile ca o… fatalitate

Desnăţuiul a făcut deunăzi prăpăd la Cleanov, aşa cum în luna martie Tesluiul făcuse la Drăgoteşti, iar săptămâna trecută Jiul, între satele Scaieşti şi Valea lui Pătru. Unde îşi ieşise din matcă. Şi revărsări de cursuri de apă mai avem şi în alte localităţi. Numai de linişte n-au avut parte angajaţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Dolj de la începutul anului, devenind într-un fel „pompierii de serviciu”. Pagubele materiale înregistrate rămân greu comensurabile, dar, cu părere de rău, comunităţile afectate le merită. Nu mai amintesc de interesul „aparte” suscitat, într-o şedinţă a Colegiului prefectural, la începutul anului, de prezentarea unei informări de către directorul Sistemului de Gospodărirea Apelor din cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Jiu privind lucrările hidrotehnice efectuate anul trecut. Atât de temeinice s-au dovedit lucrările pomenite şi atâta „competenţă” s-a dezvoltat în şedinţa menţionată, încât avem filmul năucitor din aceste zile. La superficialitate crasă, efecte pe măsură. Problema realmente serioasă este următoarea: de ce avem inundaţii pe cursuri de apă inofensive în timpul anului, când uneori chiar seacă de-a dreptul? Nu rezistă lucrările de consolidare a malurilor făcute cu temeinicie? Se ating debite istorice, care depăşesc coronamentele supraînălţate? Nu sunt decolmatările suficient de riguroase, sau care este motivul? De fapt, până la urmă motivul este unul neaşteptat de simplu: mereu, nu ne aşteptam la aşa ceva. Fiindcă, de fapt, întreaga „prevenţie” este o gargară de oligofreni, desemnaţi politic. Şi nu întreprindem realmente nici un demers tehnic, cât de cât riguros, pentru regularizarea etapizată a cursurilor de apă, astfel încât localităţile traversate sau riverane să nu fie afectate. Considerând drept o fatalitate ceea ce se întâmplă în anumite anotimpuri ploioase, e drept mai rare şi uneori neprevăzute meteorologic, asistăm la ceea ce ne văd ochii. Nenorocitul de „vot” cerut de primarii localităţilor menţionate a făcut ca aceştia să adopte expectativa, năzuind că potopul îi va ocoli. Şi uneori nu-i ocoleşte. Fără o hartă clară a Doljului cu zonele vulnerabile de-a lungul cursurilor de apă, fără lucrări specifice, hidroameliorative, finanţate din bani publici, dar efectuate şi prin voluntariat, îngropat de-a dreptul, deşi nu comuniştii, cum am spus, l-au inventat, vom contempla ceea ce oferă în aceste zile Cleanovul, unde pagubele sunt de luat în seamă. Ca o colectivitate rurală să privească chibiţând cum angajaţii ISU Dolj, aduşi cu maşinile, stivuiesc sacii de nisip în calea apei, este o problemă de minim civism, sau cum i-o mai spune. Fiindcă nu s-a ajuns întâmplător la actuala stare de indiferenţă şi iresponsabilitate administrativă. Vinovaţi de ceea ce ni se întâmplă suntem noi înşine, ca oameni, şi nicidecum capriciile naturii, năbădoşenia unor cursuri de apă, desconsiderate, în care deversăm toate gunoaiele posibile, într-un tembelism de necurmat. Nici guvernul actual, nici cel viitor nu ne va face ordine pe cursurile de apă interioare, atât de nervoase în aceste zile, fără o minimă concepţie de specialitate şi fără aportul nemijlocit al comunităţilor ameninţate.