Despre liderul Renew Europe, un grup predominant francez, în Parlamentul European, Dacian Cioloş, fost ministru al Agriculturii, ex-comisar european, apoi catastrofal prim-ministru, în prezent unul din tenorii USR-Plus, un castrat intelectual, cum îl numeşte Cornel Nistorescu, e greu de găsit câteva cuvinte avantajoase, chiar făcând eforturi. Ceea ce nu îl împiedică se se afişeze aferat în orice împrejurare, în spaţiul public. Că o păzea pe timpul stagiului militar, ca jandarm, pe Doina Cornea consemnată la domiciliu, puţin îl sinchiseşte. Aşişderea şi faptul că a cochetat cu MISA. Eurodeputatul Dacian Cioloş are însă puncte de vedere, e adevărat sălcii, în orice împrejurare, el ştie ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut şi mai ales visează frumos, considerându-se bine instructat de Paris. Ceea ce îl „îngrijorează” pe Dacian Ciolos, care vrea să reînnoiască Europa, este că peste Europa adie un aer de mişcare suveranistă, ca replică tot mai consistentă la ofensiva progresistă, care a răvăşit statele naţionale. Şi dacă îl atacă insolent pe premierul ungar, Viktor Orban, pentru tendinţele sale, nu îşi permite acelaşi lucru la adresa lui Matteo Savini, liderul Liga din Italia şi nici a premierului polonez, Mateusz Morawiecki sau Jaroslaw Kaczinski, toţi într-o alianţă inedită eurosceptică. Te-ai aştepta, ca din poziţia de lider al Renew Europe, să facă din când în când câte ceva şi pentru ţara sa, dacă aceasta chiar este România. Şi din păcate nu face. Sau nu se vede. Un raport privind statul de drept în UE al Comisiei pentru afaceri europene din Senatul francez consideră că este „încă prematur” să se „pună capăt” Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) în cazul României şi Bulgariei, susţinându-se că „progresul real nu poate fi confirmat doar prin angajamentele politice”. În raportul menţionat, destul de stufos, referirile la România vizează între altele şi “plusieurs manifestation de masse contre la coruption et pour l’Etat de droit, violemment reprimees, se sont deroullees en 2017 et 2018”. Interesant este faptul că liderul grupului LREM din Adunarea Naţională este chiar fostul ministru de Interne, Christofe Castaner, “evidenţiat”, pentru gestionarea intervenţiei jandarmilor şi poliţiei contra “vestelor galbene”. La guvernare, în momentul de faţă, se află, fapt bine ştiut, alianţa PNL – USR-Plus – UDMR, deci şi minusculul partid al „marelui” om politic Dacian Cioloş, cum spuneam liderul Renew Europe. Raportul este redactat de senatorii Phillipe Bonnecarrere şi Jean Yves Le Conte şi a fost înregistrat la preşedinţia Senatului la 18 martie a.c. După o analiză a recomandărilor Comisiei Europene, din ultimele rapoarte MCV publicate, senatorii francezi susţin că „în opinia Franţei MCV trebuie păstrat, atâta timp cât obiectivele de referinţă stabilite pentru fiecare ţară nu sunt pe deplin atinse”. Interesant este alt detaliu: anterior acestui moment, preşedinta Senatului României, Anca Dragu -lipsită de orice vocaţie diplomatică-, din partea USR-Plus, a primit anturată doar de câţiva colaboratori apropiaţi, o delegaţie a Senatului francez, fără a discuta –uimitor- cu argumentele de rigoare despre această problemă într-un fel cardinală, considerând-o probabil… derizorie. Pe de altă parte, atitudinea Senatului francez, pe chestiunea MCV, este surprinzătoare. Până acum ostilă, neînduplecată, părea Olanda, pe problema Schengen, şi nicidecum Franţa, de care ne leagă atâtea şi atâtea puncte de legătură, asupra cărora nu mai trebuie insitat. E un semnal deloc prietenos al Parisului, probabil şi o replică la ambiguitatea diplomaţiei de la Bucureşti. Este un semnal „al bunelor servicii” făcute ţării sale de Dacian Cioloş din postura de „buric” al Renew Europe. Este şi un semnal al „înaltei consideraţii” de care se bucură preşedintele Klaus Iohannis, la Paris, şi pe scena europeană. Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) şi-a atins demult limitele şi menţinerea lui –justificată, cum am văzut- a devenit de-a dreptul de neînţeles, ca să nu spunem aberantă, chiar dacă inserează şi teza că “la dynamique de reforme avait disparu au cours de l’anne 2017”. Cât priveşte Dacian Cioloş şi Anca Dragu, ei chiar sunt doi români… adevăraţi, care îşi slujesc ţara nu glumă. Consternarea e un eufemism, la ceea ce trăim, cu asemenea „papagali” în posturi de decizie, lipsiţi de orice vibraţie românească.
