De-a lungul a peste 20 de ani de activitate concertistică, acordurile viorii tânărului Alexandru Tomescu au răsunat în cele mai mari săli de concerte ale lumii: Carnegie Hall – New York, Concertgebouw – Amsterdam, Berliner Philarmoniker, Théâtre des Champs Élysées – Paris sau Metropolitan Arts Center – Tokyo. Duminică seara, au răsunat şi la Filarmonica „Oltenia” din Craiova, alături de prestigioasa Orchestră Naţională Radio, dirijată de maestrul Mihnea Ignat – craiovean de origine, actualmente dirijorul titular şi directorul artistic al Orchestrei Filarmonice a Universităţii din Alicante (Spania).
Concertul a avut loc în cadrul celei de-a XXXVIII-a ediţii a Festivalului Internaţional „Craiova Muzicală”, Alexandru Tomescu interpretând, în faţa unei săli arhipline, Concertul în La minor pentru vioară şi orchestră, op. 53, de Antonín Dvořák şi fiind răsplătit de public cu ropote de aplauze.
Pentru talentatul şi charismaticul violonist, întregul an 2011 a stat sub semnul creaţiei compozitorului italian Niccolo Paganini. Va sta şi 2012, mărturiseşte, fără a dezvălui însă detalii. „Pot să le spun iubitorilor de muzică faptul că le pregătesc o surpriză încă şi mai interesantă decât cea din anul acesta”, a spus muzicianul. Despre proiectele sale, despre scena muzicală craioveană şi despre celebra vioară Stradivarius Elder-Voicu pe care cântă – instrument de o inestimabilă valoare, ce face parte din Patrimoniul Naţional al României – Alexandru Tomescu ne-a vorbit după concertul de duminică seara.
• Alexandru Tomescu s-a născut la 15 septembrie 1976, în Bucureşti.
• A studiat la Conservatorul din Bucureşti (1995-1999), la Southern Methodist University, Dallas, Texas (2000) şi la École Superieure de Musique, Sion, Elveţia (2001).
• În septembrie 2007 a câştigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu, datată 1702, pentru o perioadă de cinci ani.
• În aprilie 2009 a concertat, timp de o jumătate de oră, în staţia de metrou „Piaţa Victoriei” pentru a testa reacţia publicului la muzica de calitate.
• Este solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio şi preşedinte al Fundaţiei Culturale „Remember Enescu”.
• Împreună cu pianistul Horia Mihail şi cu violoncelistul Răzvan Suma a înfiinţat, în 2004, formaţia de muzică de cameră „Romanian Piano Trio”. De la începutul acestui an formează „Trio Strad” împreună cu pianistul Toma Popovici şi cu acelaşi violoncelist Răzvan Suma.
– Bine aţi revenit la Craiova, la Filarmonica „Oltenia”, de această dată, iată, pentru un concert în compania Orchestrei Naţionale Radio, al cărei solist concertist permanent sunteţi de la 1 decembrie 2002. Este o scenă pe care vă face plăcere să cântaţi, un oraş a cărui viaţă muzicală vă atrage?
– Da, fără îndoială! Chiar aş putea spune că Filarmonica „Oltenia” ar trebui să fie un model pentru celelalte filarmonici din ţară, în primul rând în ceea ce priveşte spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea. Nu ştiu câte filarmonici au avut această şansă, acest noroc de a avea spaţiul lor propriu şi, mai mult decât atât, acest spaţiu propriu să fie renovat la standardele la care este sala de-aici. Este realmente o mare plăcere să vin să cânt aici fie cu orchestra, fie în recitaluri. Ştiu că există, de asemenea, un pian foarte bun… Deci, sunt nişte premise foarte bune aici. Am, de asemenea, amintiri foarte plăcute legate de Craiova din turneul Stradivarius din primăvara acestui an, când sala a fost nu doar neîncăpătoare, ci mai mult decât neîncăpătoare! Au fost rânduri întregi de scaune pe scenă! Mă bucur foarte mult că, iată, şi în seara aceasta Concertul de Dvorak a atras un număr foarte mare de iubitori de muzică.
– Citeam pe site-ul oficial al dvs. că, de când aţi primit vioara Stradivarius Elder-Voicu aţi fost întrebat de sute de ori cum e să cântaţi pe celebrul instrument. Eu am să vă întreb, în schimb, cum credeţi că o să fie când n-o să mai cântaţi, pentru că, în noiembrie 2012, se va încheia perioada în care vă aflaţi în posesia lui. Se ştie că aţi câştigat dreptul de a folosi celebra vioară datată 1702 timp de 5 ani, în urma unui concurs organizat de Ministerul Culturii…
– Da, se va încheia perioada, dar va urma alt concurs la care vreau să particip, normal, şi sper că va continua perioada… Ca să răspund la întrebarea dvs., experimentez lucrul acesta foarte des, fiindcă nu cânt în toate concertele pe vioara Stradivarius, din motive legate de securitatea instrumentului. Spre exemplu, în seara aceasta am cântat pe un instrument modern, construit de Silvian Rusu, lutier român care a studiat în Franţa şi care a construit o soră aproape geamănă, aş putea spune, a viorii Stradivarius. Are exact aceleaşi dimensiuni, de aceea îmi este foarte uşor să trec de pe una pe cealaltă. Însă eu cred că frumuseţea sunetului vine în primul rând de la violonist… Dacă un violonist este mai slab, poate avea cel mai preţios instrument în mână, tot va ieşi un sunet… slab. Mi se pare că e un exerciţiu foarte interesant, foarte util pentru mine ca violonist să cânt pe o varietate cât mai mare de instrumente şi să trec dincolo de ceea ce-ţi oferă vioara. Sigur că e foarte comod să te bazezi pe calitatea, puritatea, căldura pe care le oferă vioara Stradivari, dar eu nu vreau să fiu dependent de acest instrument sută la sută şi de aceea păstrez contactul şi cu alte instrumente. Revenind, va fi un concurs. Nu poţi face nici un fel de pronostic înaintea unui concurs. Însă ceea ce pot spune cu siguranţă este că mă voi înscrie, mă voi pregăti cât pot de bine şi sper că voi câştiga.
– Filarmonica „George Enescu” – cu care dvs. aţi încheiat un contract de luare în custodie a viorii – a semnat cu o companie de asigurări o poliţă de 1, 2 milioane de dolari. Un preţ exorbitant! Aş vrea să ştiu însă ce valoare are pentru dvs. acest instrument folosit timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu şi cedat apoi de familia sa Ministerului Culturii, instrument care face parte din Patrimoniul Naţional al României.
– Vioara este asigurată la o firmă din străinătate, însă pentru mine, ca violonist, şi pentru România, ca stat, un astfel de instrument este nepreţuit. Este singura vioară Stradivarius care există în ţara noastră şi ar trebui să avem grijă de ea ca de ochii din cap! Sigur, această răspundere stă pe umerii mei şi de aceea sunt cât se poate de atent cu ceea ce fac cu vioara respectivă. În România circulă tot felul de poveşti, cum că vioara n-ar fi bine conservată sau că n-ar fi într-o stare atât de bună… Există această tendinţă românească de a degrada ceea ce avem prin vorbe. Pot să vă spun doar că atunci când am mers cu vioara la cel mai mare expert de la Paris, a fost nu doar încântat, a fost entuziasmat de ceea ce a văzut. Iar anul trecut vioara Stradivari Elder-Voicu a fost inclusă în catalogul care conţine absolut toate instrumentele originale Stradivari. Şi, fiind inclusă în acest catalog, se situează între primele cinci viori de lume ca frumuseţe a lucrului. Deci, eu cred că străinii ştiu să aprecieze mai bine ceea ce avem noi. De asemenea, vioara face parte din Patrimoniul Naţional al României – categoria Tezaur, deci cea mai înaltă clasă pentru un obiect de artă din România şi de aceea este firesc să avem cea mai mare grijă de ea. Dacă dispare, dacă este furată sau distrusă, ea nu poate fi înlocuită. V-am răspuns, aşadar: este nepreţuită.
– Anul 2011 a stat sub semnul lui Niccolo Paganini. Între 5 şi 29 mai aţi realizat un turneu în 15 oraşe din România în care aţi prezentat „un program care ar speria orice violonist de top”, după cum s-a exprimat critica de specialitate: integrala Capriciilor de Niccolo Paganini. Turneul a cuprins şi Craiova, unde aţi concertat pe data de 14 mai… Un succes ale cărui ecouri n-au întârziat: în septembrie aţi lansat un DVD în Piaţa Festivalului „George Enescu”, iar miercuri, 30 noiembrie, la Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti – integrala Capriciilor lui Paganini în format dublu CD audio. Ce semne are însă noul an care se apropie? La ce v-aţi gândit pentru a pune cel puţin la fel de bine în valoare sunetele unice ale viorii Stradivarius?
– Experimentul Paganini de anul acesta a fost fără precedent pentru mine, atât în ceea ce priveşte amploarea spectacolului, a muzicii, a organizării, redimensionarea a ceea ce se petrece acolo, pe scenă, cât şi în ceea ce priveşte succesul la public, unul incredibil. Practic, sălile au fost vândute peste tot şi nicăieri nu au fost suficiente locuri. În fiecare oraş lumea ar fi fost încântată să dublez sau chiar să triplez concertul. La Bucureşti au fost trei concerte, vândute în totalitate, şi aş fi putut umple lejer Sala Palatului. Ceea ce am construit până acum în turneul acesta cu Paganini va constitui baza de plecare, cota zero, fiindcă am nişte proiecte foarte interesante. Nu pot să vă spun acum exact detaliile, fiindcă vreau să le anunţ în momentul în care totul va fi decis, stabilit. Dar pot să le spun iubitorilor de muzică faptul că le pregătesc o surpriză încă şi mai interesantă decât cea din anul acesta. Pot spune doar că va fi un amplu turneu naţional şi, în paralel, va fi şi unul internaţional dedicat lui Paganini, pentru că 2012 va fi un an aniversar – 230 de ani de la naşterea compozitorului.
– Publicul craiovean a avut ocazia să vă ascute aici şi alături de pianistul Horia Mihail şi de violoncelistul Răzvan Suma, împreună cu care aţi alcătuit „Romanian Piano Trio”. Ce proiecte muzicale aveţi în formula de trio – „Trio Strad”, de această dată, împreună cu pianistul Toma Popovici şi cu acelaşi violoncelist Răzvan Suma? Vor viza ele, din nou, şi Craiova?
– De mâine (n.r. – luni, 5 decembrie), „Trio Strad”, noua mea formaţie de muzică de cameră, va pleca în primul turneu naţional, „ArTime”. Ne-am propus să mergem mult mai departe decât am făcut-o cu precedentul trio, în sensul că vrem să ducem muzica acolo unde ajunge foarte rar. Vom cânta la Petrila, la Arcuş, la Dumbrăveni, la Reşiţa, Bistriţa, Baia Mare. Am ales în mod intenţionat oraşe care nu dispun de filarmonici, fiindcă acolo nevoia de muzică este, după părerea mea, mult, mult mai mare. Vom colabora, de asemenea, pentru o serie de concerte în cadrul turneului cu Berti Barbera, alături de care vom prezenta un program Fusion Classic. Turneul va dura până pe 21 decembrie şi va cuprinde, în total, zece oraşe din România. La Bucureşti vom fi pe 17 şi 18 decembrie – la „Garage Hall Club”, cu Berti Barbera, pe 17, şi la Sala Radio, cu un program de muzică de cameră, pe 18. Publicul din Craiova va putea urmări transmisiunea în direct pe care o va face postul Radio România Muzical. Vom veni şi la Craiova, la anul, cu cea mai mare plăcere. Întotdeauna am cântat cu mare bucurie aici!
Cum e să cânţi pe vioara Stradivarius?
«Cred că am auzit această întrebare de zeci de ori, ba nu, deja de sute de ori de când am primit celebrul instrument. Cel mai sincer răspuns ar fi: „Veniţi la următorul meu concert şi veţi vedea şi veţi auzi şi atunci veţi înţelege!”. Fiindcă este vorba despre o experienţă la care cuvintele sunt palide, iar adjectivele stângace. Este ceva ce trebuie trăit, pentru fiecare altfel, de fiecare dată diferit.
Când cânt pe Stradivarius am întotdeauna o senzaţie copleşitoare de libertate. Da, acesta este cuvântul: libertatea de a visa, libertatea de a fi eu însumi într-un mod plenar. Nimic, nici măsurile de siguranţă cu totul speciale, nici momentele când realizez că ţin în mâini o parte deosebit de importantă şi de celebră a Patrimoniului Naţional al României, nu mă poate opri din bucuria de a cânta!
Atunci când am primit vioara, am făcut o promisiune: o voi duce în toate colţurile ţării pentru ca toţi românii să o poată auzi live măcar o dată! Este un proiect foarte îndrăzneţ şi ambiţios, fără îndoială». (http://www.alexandrutomescu.com)
