O fi democraţia scumpă, dar ştiam acest lucru, de la alţii mult mai înţelepţi, şi ideea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, invocând criterii strict economice, pare una periculoasă din cale-afară. Potrivit prim-vicepreşedintelui PDL, Gheorghe Flutur, prin comasarea alegerilor „s-ar scurta perioada campaniei electorale şi s-ar face o economie de 23 milioane de euro”. Un alibi comic. Sigur că justificarea asta este de paradă, din moment ce, în repetate rânduri, premierul Emil Boc, şi nu doar el, şi-a autoelogiat prestaţia, evocând că „stăm mai bine decât alţii”. Dacă aşa se prezintă lucrurile, în ce ţară din Uniunea Europeană – exceptând Bulgaria – (care poate fi un model, în nu ştiu ce privinţă, dar nu de democraţie) se mai întâmplă o asemenea bulibăşie. Prin asumarea răspunderii guvernului. Adevărul este altul, pornind de la sondajele de opinie: se încearcă nu atât o economisire de fonduri, cât o „tractare”, de către primari, a viitorilor reprezentanţi ai actualei puteri în Parlament. Numai că există inconveniente de natură constituţională, prin prelungirea mandatului actualilor aleşi locali şi, apoi, una sunt alegerile locale şi alta alegerile parlamentare. Dacă PDL şi apendicul său, partidul lui Gabriel Oprea, UNPR, nu pot miza decât pe prostia şi amnezia alegătorilor, în desconsiderarea recomandărilor Comisiei de la Veneţia, în schimb UDMR cum poate accepta aşa ceva, presupunând că liderii săi, unii dintre ei, chiar pun preţ pe democraţia adevărată, nu cea raţionalizată. „Vrem alegeri libere” s-a scandat acum 21 de ani, la revoluţia din decembrie 1989. Şi, iată, Guvernul Emil Boc oferă alegeri comasate. Adică o parodie sinistră. Deocamdată. Fiindcă poate urma şi amânarea sine-die a alegerilor, pe motivul că altele sunt problemele reale ale ţării. Se pot invoca motive de maximă austeritate. Deşi 23 de milioane de euro, raportat la volumul achiziţiilor, de la vârful administraţiei centrale, reprezintă o sumă modică. Până acum ne obişnuisem cu faptul că alegerile locale constituiau „un barometru politic” în perspectiva alegerilor legislative. Puterea a decis acum ceea ce nici unui alt partid sau coaliţie la guvernare nu i-a trecut prin cap. USL, prin liderii săi, a anunţat, deja, iniţierea unei moţiuni de cenzură, în cazul asumării răspunderii, neexcluzând părăsirea Parlamentului dacă se întâmplă aşa ceva. Nu contează un asemenea gest? Rămâne de văzut, dar riscurile asumate sunt considerabile. Şi încă un detaliu: ministrul Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, şi-a luat inima în dinţi şi a făcut declaraţia vizând comasarea alegerilor. Imediat, europarlamentarul Cristian Preda a declarat că acesta nu este o persoană cu opinie autorizată în partid. Mare preţ trebuie să pună Traian Igaş pe democraţie! E drept, a fost secondat de prim-vicepreşedintele PDL Gheorghe Flutur, căruia, dacă i se spunea să afirme că pădurea e verde şi acum, n-avea nici o inhibare.
