Cearta lui Dacian Cioloş cu liberalii!

Din când în când, Dacian Cioloş, liderul Mişcării România Împreună, iese în spaţiul public, cu câte o declaraţie de presă, mai mult de circumstnaţă, sau la „plesneală”, decât seducătoare. Se află pe baricadele opoziţiei extra-parlamentare, încă nu şi-a lansat formaţiunea politică, deşi anunţase momentul pentru lunile septembrie-octombrie. Se poate admite că este în „grafic”, finalizarea legitimării juridice nefiind o bagatelă. Nu demult, într-o postare pe Facebook, preluată de Agerpres, Dacian Cioloş propunea „depolitizarea Curţii Constituţionale”, desconsiderând prevederile Constituţiei în vigoare, care stipulează expres că trei judecători sunt desemnaţi de Camera Deputaţilor, alţi trei de Senat şi ultimii trei de Preşedinţia României. Că nu se poate atinge un asemenea deziderat, cum îşi doreşte Dacian Cioloş, decât prin eventuala modificare a textului constituţional, este subînţeles, şi multe comentarii nu îşi au rostul. Mai nou, Dacian Cioloş a criticat sever PNL, etichetându-l pe Facebook ca „învechit” şi deloc dornic de „reformare”. Liderii liberali au reacţionat imediat, cu nervozitate, şi dincolo de motivele scandalului insolit, amplitudinea acestuia poate avea consecinţe neprevăzute. Moralmente, Dacian Cioloş putea avea în vedere faptul că a făcut parte dintr-un guvern liberal, ca ministru al Agriculturii, a ajuns comisar european, cu susţinerea liberalilor conduşi pe atunci de Călin Popescu Tăriceanu şi „guvernul său din 2015” a avut binecuvântarea, dar şi sprijinul liberalilor şi… social-democraţilor. Dar în politică orice este posibil se va spune, pe bună dreptate. Dacian Cioloş nu se opreşte la simple etichetări de duzină, să le spunem aşa, şi oferă viziunea sa originală asupra întregii clase politice care „refuză să vadă că România s-a schimbat, că tot contextul european şi internaţional e diferit şi încearcă să păstreze un mod de a face politică în mod defectuos”. Logica lui Dacian Cioloş e destul de încurcată, ca şi amintirile de dată recentă despre guvernarea vremelnică a cabinetului pe care l-a pilotat. Care nu îl ajută. Ce înţelege sau cum traduce Dacian Cioloş ceea ce se întâmplă pe scena politică europeană este însă… bizar. Fiindcă mare lucru nu lasă impresia a înţelege. Să luăm însă un exemplu sugestiv, care s-ar putea să îi fie la îndemână: La Republique en marche (LREM), formaţiune politică apropiată preşedintelui Emmanuel Macron, de recentă apariţie, este depăşită cu două procente în ultimile sondaje, de Adunarea Naţională (extrema dreaptă) a lui Marine Le Pen, în intenţiile de vot pentru europarlamentarele de anul viitor. A schimbat cumva LREM – formaţiune politică tânără, din care se inspiră Mişcarea România Împreună – în bine viaţa francezilor? Sondajele spun altceva. În Germania, vedem, după alegerile regionale din landurile Bavaria şi Hesse, că AfD şi „verzii” sunt în ascensiune, adică extrema dreaptă şi… ecologiştii. Nu mai continuăm cu exemplele. Fiindcă dacă ajungem în Italia, vedem că Liga lui Matteo Salvini, văzut de analiştii politici a fi mult la dreapta, a crescut în sondaje, după intrarea la guvernare. Că Dacian Cioloş şi partidul său Mişcarea România Împreună se doresc la guvernare, este de înţeles, dar a afirma că PNL se regăseşte în zona clasei politice vechi, refuzând cu obstinaţie reformarea, este o inabilitate tactică, strategică şi deloc utilă. Momentan şi în perspectivă. Fiindcă liberalii au memorie bună. Mai pe şleau, spus lucrurilor, Dacian Cioloş îl face pe liberalul Vasile Blaga şi alţi grei ai partidului să zâmbească, fiindcă de la fostul comisar european aşteptările erau altele, şi în zone în care este bănuit de expertiză. Că şi PNL-ul nu excelează prin calitatea mesajelor, părând imun, de pildă, la tămbălăul împotriva României, pe la Bruxelles şi Strasbourg, întreţinut de frustraţi de propria insignifianţă, trimişi acolo, este o altă discuţie. Dar nu asta îl interesează Dacian Cioloş.