Forţele rebele, care au cucerit, în urmă cu două săptămâni, capitala Libiei, au arborat fanioane şi autocolante pe vehiculele lor, pe care se află instalat armament de luptă, precum echipele de fotbal. Dar prezenţa acestora a fost mai puţin vizibilă în ultimul week-end în Capitală, o parte a combatanţilor îndreptându-se spre oraşele încă deţinute de gaddafişti sau rămânând cantonaţi în bazele lor temporare. Poliţiştii, în uniformă, şi-au făcut apariţia şi punctele de control au dispărut din capitala libiană. „Grupurile armate sunt de aşteptat să părăsească, încet-încet, Tripoli, lăsând locul revenirii poliţiei” a afirmat vicepremierul Ali Tarhouni. „Formaţiunile revoluţionare, care au eliberat ţara prin eroismul lor, sunt temporare”. După marea sărbătoare de vineri, din Piaţa Martirilor, fosta Piaţă Verde, drapată cu drapele revoluţionare şi umplută de familiile şi simpatizanţii revoluţionarilor, mascaţi în culorile negru, verde, roşu, precum revoluţionarii egipteni în Piaţa Tahrir, străzile oraşului au început să fie curăţate şi ordinea reinstalată. După toate aparenţele, prima parte a scenariului de coşmar derulat în Bagdad, în 2003, a fost evitată. Tripoli a fost eliberat fără violenţe excesive, în mare parte graţie susţinerii locuitorilor săi. Ministerele şi edificiile publice sunt intacte, devastarea a fost limitată la casele lui Gaddafi şi ale clanului său. Forţele care au intrat în oraş sunt libiene şi, în afara unor instructori aparţinând forţelor speciale britanice şi franceze, nici un străin n-a participat la capturarea capitalei. Calmul revine treptat, deşi se resimt disfuncţiuni în alimentarea cu apă şi distribuirea benzinei. Magazinele s-au redeschis şi maşinile au început să circule. În această săptămână, Consiliul Naţional de Tranziţie, condus de Moustapha Abdeljalil, şi guvernul provizoriu libian, ar urma să se instaleze în capitală. A doua parte a scenariului irakian rămâne, însă, posibilă şi riscul unei campanii de atentate şi asasinate, din partea partizanilor dictatorului detronat, nu este exclus. Gaddafi şi fiii săi au scăpat din asediul capitalei. Potrivit rebelilor, ei sunt, în continuare, în Libia, refugiaţi în centrul ţării, de unde au lansat apeluri pentru continuarea luptei. Se presupune că s-ar afla undeva în triunghiul vast cuprins între Beni Oulid, la nord, Syrte, la est, şi Sebha, oraşul-garnizoană din Sahara, la sud. Această zonă este leagănul tribului lui Gaddafi şi s-a aflat, de la începutul revoltei, de partea loialiştilor. O parte a forţelor revoluţionare se îndreaptă spre Beni Oulid, la aproape 160 de km de Tripoli. Într-un mesaj înregistrat şi difuzat joia trecută, Gaddafi a descris Beni Oulid ca „o fortăreaţă înarmată”, pregătită să se apere. Citând documente în a căror posesie a intrat, cotidianul canadian „The Globe and Mail” susţine că în luna iulie companii de armament chineze au vândut arme şi muniţie, în sumă de 200 milioane dolari (150 milioane euro), colonelului Muammar Gaddafi. Documentele au fost descoperite în cartierul Bab Akkarah, din Tripoli, unde locuiesc cei mai fideli partizani ai colonelului Gaddafi. Potrivit documentelor găsite, este vorba de rachete anti-tanc, rachete de apărare antiaeriană, rachete sol-aer QW 18, comparabile cu cele Stinger, americane. Insurgenţii încă mai speră să convingă locuitorii oraşelor fidele lui Gaddafi să se ralieze paşnic noilor autorităţi şi să evite luptele. Beni Oulid este populat cu membrii triburilor Warfala, o confederaţie tribală libiană, cea mai importantă din ţară, cu peste un milion de membri fideli lui Gaddafi. Realitatea pare complexă, mai ales că Warfala a furnizat numeroase cadre fostului regim, clanurile sunt numeroase, nu întotdeauna unite. CNT a lansat un ultimatum oraşelor Syrte şi Sebha, săptămâna trecută. Neprimindu-se răspuns, ultimatumul a fost prelungit încă o săptămână. Un alt ultimatum destinat locuitorilor oraşului Beni Oulid, prelungit o dată, a expirat duminică seara. Şeful negociatorilor noii autorităţi au declarat eşecul demersului lor. Ultimele bastioane gaddafiste nu sunt dispuse să depună armele, ceea ce complică lucrurile. Nefiind exclus să dispună de armament sofisticat, procurat prin Algeria şi Africa de Sud, în pofida sancţiunilor ONU. China, singurul membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, n-a recunoscut oficial CNT, dar „respectă rolul acestui organism, cu care este dispusă să menţină contacte apropiate de promovare a relaţiilor sino-libiene”, a declarat viceministrul Afacerilor Externe chinez, Zhai Jun.
