Cadrul juridic al gazoductului Nabucco, care are drept scop reducerea dependenţei energetice a unor ţări europene din UE de Rusia, a fost finalizat la 8 iunie a.c., la Kayseri, Turcia, prin semnarea acordului de susţinere între societatea Nabucco Pipeline GamH International şi ministerele de resort din cinci ţări de tranzit: Austria, Bulgaria, Ungaria, România şi Turcia. Proiectul de acord de sprijin (Project Support Agreement) este în conformitate cu Constituţia turcă şi reglementările UE. Gunther Oettinger, comisarul european pentru Energie, a definit acest acord ca fiind crucial pentru realizarea gazoductului Nabucco. În acelaşi timp, premierul turc Regep Tayyip Erdogan nu s-a arătat deloc entuziasmat de acest succes în timpul campaniei electorale premergătoare scrutinului legislativ din luna iunie. Semnarea acordului de susţinere n-a fost dezbătută nici în Turcia, nici în Europa, tăcerea ridicând semne de întrebare. Nabucco face parte din marele proiect al coridorului sudic al gazelor naturale, care are scopul reducerii dependenţei energetice a unor state membre UE de Rusia, prin diversificarea surselor de aprovizionare – zona Caspică şi Irak – şi rutelor de tranzit – Turcia, Bulgaria şi România. Coridorul sudic al gazelor este susţinut politic şi economic de UE. Patru proiecte europene – Nabucco, TAP (Trans Adriatic Pipeline), ITGI (Interconnector Turkey – Greece – Italy) şi White Stream – sunt în competiţie pentru a reduce această dependenţă, de care aminteam, prin dezvoltarea de noi rute. Rusia, pentru a-şi apăra monopolul energetic, este prezentă cu un proiect ambiţios, South Stream, a cărui particularitate este volumul dublu de transport, comparativ cu Nabucco. Aceste proiecte se disting fie prin componenţa consorţiului, fie prin ruta de transport propusă. Nabucco, proiectul prioritar al UE, lung şi complex, se întinde pe 3.300 de km, între Erzurum, în Turcia, şi Baumgarten, în Austia, ocolind Rusia. Acţionarii săi sunt OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria), BOTAS (Turcia), RWE (Germania). Fiecare dintre acestea participă cu câte 16,67%. Proiectul conductei Transadriatic (TAP) se bazează pe un parteneriat care implică firmele Statoil (Norvegia), EGL (Elveţia), E.ON Ruhrgaz (Germania), având prevăzut să tranziteze Turcia, Grecia şi Albania. Consorţiul White Stream este unul anglo-american. Pleacă din Azerbaidjan, traversează vestul muntos al Georgiei, zona maritimă turcă a Mării Negre şi România. În fine, ITGI, consorţiu constituit din DEPA, operatorul public de transport al gazelor în Grecia, Edison în Italia şi BOTAS în Turcia, este proiectul cel mai avansat şi cel mai atipic. Cuprinde trei segmente: gazoductul între Turcia şi Grecia şi două inter-conectări, Turcia-Grecia (ITGI) şi Grecia-Italia (IGI). Proiectul este programat să devină operaţional în 2015, interconexiunea Grecia-Italia rămânând a fi construită. Trebuie spus, însă, că Nabucco şi ITGI beneficiază de susţinere financiară din partea Bruxelles-ului. În 2007, Rusia a dezvoltat South Stream în parteneriat cu antrepriza italiană ENI, împotriva celor patru proiecte pentru transportul gazelor de la Marea Caspică spre ţările UE care ocolesc această ţară. De atunci, francezii de la EDF şi germanii de la BASF, prin intermediul filialei Wintershall, au aderat la proiect. Gazele vor fi transportate pe sub Marea Neagră, către Bulgaria, Serbia, Italia şi Austria. La 6 august 2009, Turcia a dat undă verde gazoductului în apele sale teritoriale. Cele cinci proiecte concurente diferite pentru transportul gazelor au drept sursă regiunea Mării Caspice şi Orientul Mijlociu, urmând a coopera cu un singur partener, Turcia, devenită jucătorul cheie în concurenţa dintre proiectul rusesc şi cele europene. În pregătirea sa pentru aderarea la UE, Ankara trebuie să susţină interesele Bruxelles-ului, fără a deranja interesele Rusiei, principalul partener economic. În cazul în care Ankara optează pentru Nabucco, pune în pericol relaţiile sale cu Moscova. În cazul în care cooperează cu Rusia şi acordă sprijin la South Stream, Ankara îşi slăbeşte şansele de aderare la UE. Evitând ambele proiecte, Turcia rămâne în relaţii bune atât cu Rusia, cât şi cu Bruxelles-ul. Chiar dacă premierul turc Regep Tayyip Erdogan opinează pentru proiectul Nabucco are grijă să nu divulge această opţiune.
