Aflat în cantonamentul Universităţii Craiova în Antalya, „Grande” este bucuros că echipa s-a upgradat permanent de când a fost resuscitată, acum un an şi jumătate
– Gică, ai făcut un obicei să fii alături de alb-albaştri şi la pregătirea de iarnă…
Gică Craiovanu – Oricând, nu-mi trebuie un pretext să fiu alături de băieţi. Echipa e în formă, are un moral extraordinar după rezultatele din campionat, e normal acest lucru fiind neînvinşi de 11 etape. Am văzut meciuri bune şi aici, în Antalya, aşa că am speranţe pentru retur. Sunt meciuri de pregătire, dar te edifică în anumite privinţe. Şi adversarii au fost de nivel destul de bun, chiar unii peste nivelul Ligii I.
– Eşti optimist, ca de obicei…
G. C.: Normal că mai avem de lucrat, dat tot timpul e nevoie de progres. Trebuie să avem însă încredere, în jucători, în antrenori, fiindcă tot ce s-a întâmplat la echipă de un an şi jumătate a fost în creştere. Dar cel mai important lucru este că lumea a înţeles ce se vrea şi ce reprezintă acest proiect şi a venit în număr mare la stadion. Practic, am fost echipa cu cei mai mulţi spectatori la meciurile de pe teren propriu şi totul a fost încununat de acel meci cu Steaua, la care stadionul a fost plin.
– Cât crezi că va mai continua invincibilitatea, ţinând cont că urmează un program dificil în primele etape ale returului?
G. C: Nu ştiu dacă vom continua seria bună până la finalul campionatului, mi-aş dori, dar pot apărea şi erori, atât ale noastre, dar şi ale arbitrilor, aţi văzut ce s-a întâmplat la meciul cu Steaua. Orice meci este greu, dacă nu-l abordezi cum trebuie. Primul meci va fi cu Steaua, sper să nu mai arbitreze Tudor.
– Nu ţi-a trecut supărarea pe Alexandru Tudor?
G. C.: Nu mi-a trecut, nu atât pentru eliminare în sine, deşi era vorba de un pas mare către trofeu, dar mai ales pentru că era ultimul meci pe „Ion Oblemenco”, a fost o sărbătoare şi cineva a stricat-o. La meciul Barcelonei cu Vilarreal a fost aceeaşi fază, cu Neymar, dar de zece ori mai fault decât cel dictat de Tudor şi tot nu s-a dat, când vezi jucătorul cu genunchii flexaţi din start ştii ce vrea şi nu poţi să te laşi păcălit decât dacă vrei.
– Craiova nu l-a învins pe Sven Goran Eriksson nici după 32 de ani…
G. C.: – Aşa e, dar evident este altceva. Acea semifinală cu Benfica a fost poate cel mai aşteptat meci pe care l-am avut în istoria noastră şi deşi nu am pierdut, am ratat calificarea. Este mare păcat, fiindcă a fost vorba de cea mai bună echipă pe care care a avut-o fotbalul românesc.
– Suedezul îi este adversar în campionat şi lui Cosmin Contra…
G. C.: Eriksson a ajuns într-un campionat cu bani, iar tot acolo este şi prietenul meu, Cosmin Contra. Trebuie să ne mândrim cu „Guriţă”, fiindcă se vorbeşte de el în fotbalul internaţional şi are o cotă foarte bună. Sper să-l bată el pe Eriksson în meciul direct, dacă nu am făcut-o noi, deşi meritam, după cum s-a jucat.
– S-a discutat mult că Florin Andone ar fi putut ajunge la Craiova nu demult, care e realitatea?
G. C.: Pe Florin Andone am vrut să-l aduc la Craiova exact acum un an, dar avea ofertă de la Cordoba, care atunci era în liga secundă. Are calităţi, trebuie admirat pentru ce a făcut, mi-aş dori să mă depăşească. Este deocamdată la o echipă modestă, care nu-i aduce prea multe mingi în faţă. El aparţine de Vilarreal, fosta mea echipă şi mi-a dori să revină acolo.
– Fotbaliştii se bucură când scapă de cantonamente, tu te-ai alăturat după ce te-ai retras şi ai jucat chiar şi câteva jocuri amicale…
G. C.: -Grande, acum pentru mine chiar e un cantonament de plăcere, mai jucăm şi un amical. Ne-au învins cei de la Pandurii. E cam greu să luăm noi bătaie, veteranii Ştiinţei, dar nu am avut portar şi ne-au surprins, ne-au umilit. Îi prindem noi în campionat şi ne răzbunăm, chiar la ei acasă, acum am jucat pe teren neutru.
(Corespondenţă de la trimisul nostru în Antalya – Turcia)
