Grădina Botanică, „cartea de vizită” a decanului Marin Soare

Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, şi-a anunţat intenţia de a prelua din nou în administrare Grădina Botanică, mica oază verde, cu „profil specializat”, întinsă iniţial pe circa 17 hectare, înfiinţată în 1952, la iniţiativa şi sub îndrumarea marelui prof. univ. dr. Alexandru Buia, ca replică la grădinile botanice din Cluj-Napoca şi Bucureşti. Cu alte cuvinte, asemănătoare în structură cu acestea, prin multifuncţionalitatea conferită de numeroasele subdiviziuni numite sectoare. Nu le mai enumerăm. Deşi rozariul, zona dendrologică şi cea ampelografică chiar reţineau atenţia. În perioada 2009-2012, Grădina Botanică s-a mai aflat sub tutela administrativă a Primăriei Craiova, în speranţa deşartă a unei reabilitări cu fonduri europene. Din varii motive, dezideratul nu s-a împlinit. În septembrie 2012, când Universitatea din Craiova a cerut înapoi Grădina Botanică, demersul i-a fost satisfăcut şi probabil conducerea instituţiei academice a avut în vedere posibila funcţie metodologică a acestui sanctuar verde, amplasat în inima Craiovei, pentru studenţii Facultăţii de Agricultură şi Horticultură. Practic, „cea mai veche” din structura actuală a învăţământului superior craiovean. Şi, multă vreme, de-a dreptul prestigioasă prin competenţa specialiştilor formaţi. Când primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, concluzionează că, „bine îngrijită”, adică reabilitată, Grădina Botanică ar putea conta în augmentarea punctajului la dosarul de candidatură pentru statutul de Capitală Culturală Europeană, nu-şi exprimă până la capăt nemulţumirea faţă de actuala stare de lucruri, deşi adaugă că „ar fi bine să apară o plăcuţă în zona respectivă, ca să se ştie foarte clar cui îi aparţine”. Trimitere evidentă la „spiritual gospodăresc”, în suferinţă, căci n-avem cum să-l numim altfel. Aşa cum am scris nu cu mult timp în urmă în cotidianul nostru, Grădina Botanică, scăpată oricărei abordări peisagiste, de altfel nici bază de practică a studenţilor agrarieni nu este, s-a… sălbăticit, depărtându-se de propriul statut. Marin Soare, decanul Facultăţii de Agricultură şi Horticultură, desemnat în funcţie drept recompensă pentru gesturi de care are cunoştinţă şi nimeni nu i le reproşează, priveşte toată povestea fără să se impacienteze. Cu neputinţă, ca un manager de carton. Nu-i punem la îndoială competenţa didactică, deşi, ca o părere, este departe de predecesorii săi la disciplina de genetică, ne referim la regretatul dascăl din croială universitară Aurică Zăvoi. Dar starea actuală a Grădinii Botanice îl delegitimează ca decan. Şi vai de lucrurile mari când încap pe mâinile unor neputincioşi. Au fost vremuri când Grădina Botanică arăta chiar adecvat. Şi nu graţie fondurilor europene. Destule nedumeriri persistă. Dar chiar aşa: unde efectuează studenţii unei facultăţi, eminamente tehnice, practica aferentă curriculei academice? Nu cumva, între altele, chiar starea actuală a Grădinii Botanice ilustrează picajul întregului proces formativ al specialiştilor acestei facultăţi? Câtă relevanţă are scuza, devenită exclusivă, a sărăciei financiare când „mâna” studenţilor agrarieni nu se resimte? Baricadată într-o logică anacronică, „cum să participe domnii studenţi la activităţi deloc academice”, întreaga conducere a Facultăţii de Agricultură şi Horticultură trebuie să accepte o realitate: Grădina Botanică rămâne cartea de vizită a decanului Marin Soare. Şi e regretabil.