Marinescu de la Prefectura Dolj şi „semnul victoriei”

2
80

Eugen Marinescu, directorul Direcţiei de verificarea legalităţii actelor, informare şi relaţii publice, din cadrul Prefecturii Dolj, a sosit vineri, 2 decembrie a.c., abia la ora 12.00 la slujba de funcţionar public, bine retribuită. Fusese ocupat la primele ore, având calitatea de martor pentru predecesorul actualului prefect de Dolj, într-un proces cu „Cuvântul Libertăţii”. Că nu de mult, Eugen Marinescu avusese, el însuşi, calitatea de reclamant cu aceeaşi publicaţie este, de acum, de competenţa instanţei să aprecieze în privinţa verosimilităţii pledoariei. Pe holul Prefecturii Dolj, Eugen Marinescu şi-a exteriorizat sentimentele voioase, enunţând presupusa victorie. Care „încă” n-a venit. Că Eugen Marinescu este un martor găunos, n-are mare importanţă, din punctul nostru de vedere, atâta vreme cât întreaga lui activitate profesională este o păcăleală a instituţiei, care îl plăteşte necuvenit pentru competenţa lui discutabilă. Până acum, de când se află în Prefectura Dolj, a participat o singură dată la un concurs, cât de cât serios, cu mai mulţi ani în urmă, pentru ocuparea postului de secretar general (transformat ulterior în post de subprefect şi, apoi, desfiinţat), în compania lui Ionel Ciobotea. A obţinut, atunci, înălţătoarea notă trei, pentru a accede, ulterior, în funcţia deţinută în prezent. Din care îi făcea masaje intelectuale celui în favoarea căruia a pledat. Şi activase cu consecvenţă obedientă. Discutăm de nişte funcţionari publici. Cine a jucat „alba-neagra” cu hotărârile Consiliului Local Bechet, vizele „de legalitate” sublimându-se în „vize de nelegalitate”, când se intuise posibila intervenţie a DNA – Serviciul Teritorial Craiova? Cine a promovat, cu cheltuieli necomensurate, zeci de recursuri, brambura motivate, la soluţiile instanţei de fond din Craiova, în cazul tentativei de destructurare a SCDA Şimnic, în toate cererile de strămutare regăsindu-se o motivare identică, luată cu copy/paste, cu etichetări năstruşnice şi stigmatizări jenante la adresa cotidianului nostru? Cităm, pentru edificare, din motivele cererii de strămutare a cauzei „E. Marinescu versus Cuvântul Libertăţii” doar o frază: „(…) Prin intermediul presei locale se duce o campanie susţinută împotriva acestor retrocedări, cu scopul vădit de a împiedica restituirea terenurilor, prin admiterea acţiunilor de anulare a hotărârilor Comisiei judeţene de aplicare a Legii 247/2005, formulate de SCDA Şimnic. Astfel, în cotidienele Cuvântul Libertăţii şi Gazeta de Sud, publicate (n.r. – respectăm caligrafia) la Craiova, au fost lansate atacuri împotriva instituţiilor statului, cât şi împotriva unor persoane publice (cazul subsemnatului şi a fostului subprefect) şi, mai mult, chiar împotriva magistraţilor instanţelor de judecată din judeţul Dolj. (…)”. Cununat funciarmente cu minciuna, Eugen Marinescu amesteca „în ghiveciul său juridic” şi „majoritatea instanţelor de judecată din judeţul Dolj” care, în nici o împrejurare, dar nici una, nu fuseseră supuse la vreo presiune mediatică, mai ales că, înaintea altora, la nivelul ţării, dăduseră, sistematic, soluţii în deplin acord cu Decizia nr. 23/17 octombrie 2011 a ICCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul trimiterii imperative la condiţiile prevăzute de Legea 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre expresă a Guvernului. Cine a avut dreptate, dacă tot trebuie să vorbim de aşa ceva? Dar asupra acestei probleme vom mai reveni. Cum se cuvine. Un singur aspect, din ceea ce a bolborosit vineri, în faţa instanţei, Eugen Marinescu, merită comentat, fiindcă are nemijlocită legătură, nu cu caracterul, ci cu neştiinţa sa de carte. La un moment dat, a insinuat pe marginea unei plângeri, a aceluiaşi reclamant – fost reprezentant al Guvernului în teritoriu – împotriva „Cuvântului Libertăţii”, la un articol apărut pe 30.04.2010, adresată DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, care s-a pronunţat dispunând neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic. Mailurile publicate, de fapt doar chenarele acestora, datau din 2006-2007, când fuseseră adresate fostului lider al PSD, senatorul Mircea Geoană, conţineau nişte irelevante delaţiuni, „specialitatea casei”. Potrivit Deciziei nr. 21962/1993 a Curţii Europene a Drepturilor Omului (vezi facsimil), respectul dreptului la corespondenţă nu se aplică atunci când documentele transmise au ajuns la destinatar. Şi ne aflam la un interval de trei-patru ani. În acelaşi sens sunt şi prevederile art.195 din Codul Penal, care sancţionează fapta de a divulga conţinutul unei corespondenţe care a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală. Din cercetarea efectuată de DIICOT a rezultat că nu au fost obţinute ilegal mailurile publicate, chestiune definitiv soluţionată. România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care a devenit, în baza art. 11 şi art. 20 din Constituţie, direct aplicabilă în ordinea juridică internă. Mai mult, deciziile CEDO au favorizat, fără echivoc, libertatea presei, considerând nejustificate restricţiile atunci când e vorba de interesul public, admiţând criticile aduse sub orice formă – satiră, anchetă, opinie – unor persoane publice influente. Dar cum să-i cerem lui Eugen Marinescu să cunoască jurisprudenţa europeană, când el face broasca pe parchet în faţa celei interne? Aşadar, „semnul victoriei”. Într-adevăr, cuvenit. Mai ales când este vorba de o dorită victorie a imposturii în faţa adevărului.

 

2 COMENTARII

  1. Maestre,eu cred ca Marinescu e un om foarte inteligent!D-vstra ce credeti ? Sunteti de nivelul acestui baiat sau nu? Daca nu sa stiti ca nu aveti nici o sansa !

Comments are closed.