Astăzi se cunosc deja rezultatele alegerilor regionale de ieri, din landul Mecklenburg-Pomerania occidentală. Şi ele pot valida sau invalida sondajul de vineri, 26 august a.c., care plasa Alternativa pentru Germania (AfD), partid de extremă dreaptă pe locul trei, cu 21% lângă creştini democraţi (CDU), aceştia cu 20%, partidul Angelei Merkel, şi la 7 procente în urma social-democraţilor (SPD). La un an, după ce Angela Merkel şi-a asumat o insolită politică migraţionistă, deschizând frontierele pentru valurile de refugiaţi sirieni, afgani şi irakieni, blocaţi prin gara Budapesta sau pe rutele Balcanilor, care au însumat peste un milion de persoane, cancelarul german este destul de izolat în opţiunea sa. Din primăvara acestui an, prin acordul convenit între Uniunea Europeană cu Turcia, fluxul s-a redus şi doar 300.000 de cereri de azil sunt aşteptate. Alegerile din landul Pomerania sunt considerate un test sau măsura în care cancelarul plăteşte preţul politic al deciziei sale. Partidul populist şi anti-imigraţionist AfD – Alternativa pentru Germania – nu a existat în urmă cu patru ani. Dar la alegerile regionale din luna martie a.c., a obţinut 12,5% în Rhenania-Palatinat; 15,1% în Baden Wurttemburg, devansând SPD şi 24,2% în Saxa Anhalt, locul doi după CDU. Angela Merkel nu va schimba politica sa, spun analiştii, deşi chestiunea refugiaţilor a polarizat societatea. Se denunţă deja „imigraţia incontrolabilă” şi Sigmar Gabriel, liderul social-democraţilor, contracandidatul potenţial al Angelei Merkel, anul viitor, la funcţia de cancelar, a reluat sintagma „limitelor atinse”. O logică există în gestul Angelei Merkel, deşi UE este divizată pe chestiunea primirii de refugiaţi, la un an după decizia germană de a deschide porţile. De altfel, politica migraţionistă germană se distinge frapant de cea a restului Europei. Potrivit Oficiului Federal pentru Migranţi şi Refugiaţi (BAMF) Germania are un milion de refugiaţi din 2015, iar anul acesta se aşteaptă la circa 300.000 de solicitări. Un nou val ar urma să vină la sfârşitul verii. Politica porţilor deschise este mult mai complexă. Germania procedează deja la clasarea sosiţilor. Are o problemă demografică imensă şi anteprizele germane au nevoie de mână de lucru calificată. Potrivit săptămânalului „Der Spiegel”, care citează o sursă din ministerul finanţelor, statul federal va pune la dispoziţia landurilor suma de 93,9 miliarde euro la orizontul lui 2020 (pentru cursuri de limbă – 5,7 miliarde euro şi pentru formare – 4,6 miliarde euro) alocaţiile sociale ridicându-se şi ele la 25,7 miliarde euro. Reticente la primirea de străini rămân landurile ex-RDG. Tema principală a oricărei dezbateri politice, rămâne politica migraţionistă. Şi capacitatea Europei de a primi noi valuri de refugiaţi, fără a se uita de imigranţi clandestini, este apropiată de limitele ei, asigura Donald Tusk. Într-o conferinţă de presă comună cu preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, în marja summitului G20 de la Hangzhou, Donald Tusk a spus că „suntem între realism şi pragmatism”, dar oricât de nuanţat s-ar exprima, nu se poate înţelege decât un singur lucru, şi anume acela că (…) „gata”. Mai mult nu se poate.
