De ce acum ?

0
49

Atitudinea extrem de generoasă a Germaniei, dispusă ex-abrupto la acordarea de azil, fără număr, imigranţilor sirieni, are un efect incitant. Încât şi cei care evitau să-şi părăsească ţara răvăşită de război au acum speranţa de a obţine mai uşor azil politic. Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care mii de imigranţi s-au îndreptat, în zilele din urmă, spre Berlin sau Munchen via Austria. Cu alte cuvinte schimbarea de atitudine a Germaniei faţă de refugiaţii sirieni, după ani de zile în care atribuise situaţia critică pentru afluxul de imigranţi penetrării frontierelor Uniunii Europene, îndeosebi via Marea Mediterană, devenită un cimitir, puncte de destinaţie fiind insulele italiene, a devenit suprinzătoare. Dacă situaţia rămâne critică în insulele Kos şi Lampedusa, dar şi în Turcia, noi rute de acces au apărut în această vară de unde şi întrebarea: de ce criza a explodat acum? Pentru a avea o idee, merită ştiut că în ţările limitrofe zonei de conflict – Liban, Turcia, Iordania, Egipt, Irak – se concentrează circa 3,8 milioane de refugiaţi sirieni, cum nota în iulie a.c. Amnisty International. Cu alte cuvinte cifra de 100.000 refugiaţi pe care Donald Tusk, preşedintele Consililui European, vrea să o repartizeze în Europa prin aşa-zisele „cote” pare derizorie. În menghina dintre regimul Bakar al Assad şi jihadiştii Daech, sirienii nu au avut decât o soluţie: fuga. Cum în taberele de refugiaţi sirieni din Libia, Turcia şi Iordania, ajutorul umanitar s-a redus, deteriorându-se şi condiţiile de viaţă, aşa menţionează Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru refugiaţi, s-a mai întâmplat un lucru: Marea Mediterană a fost mai uşor de traversat din cauza calmului ei vara. Într-un fel, UE descoperă că ea însăşi a creat condiţiile acestei crize prin decalajul dintre percepţia evenimentului şi globalitatea acestuia. Prezent la forumul economic regional la Vladivostok în Extremul Orient, potrivit agenţiei de presă Ria Novoski, preşedintele rus Vladimir Putin ar fi declarat că actuala criză a imigranţilor „cu care se confruntă astăzi Europa, era absolut previzibilă, având în vedere că Occidentul continuă să-şi impună politicile în regiunile lumii musulmane”. Un punct de vedere parţial corect, dar nedumerirea este generată de faptul că ţările bogate din zona Golfului (Qatar, Arabia Saudită) nu sunt luate cu asalt de refugiaţii sirieni, majoritatea musulmani, conturându-se deja două lumi musulmane: una bogată şi una săracă. În Liban şi Irak, mii de manifestanţi, pe străzile capitalelor celor două ţări, au denunţat incuria politicienilor incapabili să ofere apă, electricitate sau servicii publice de bază, solicitând „statul forte” de odinioară. Imensul elan de generozitate al Germaniei, talonată de Franţa, n-are însă deplină corespondenţă. David Cameron, premierul britanic, refractar la primirea de refugiaţi, s-a văzut atacatat de tabloidele Daily Mail şi The Sun, după ce fotografia cu trupul micuţului Aylan Kurdi eşuat pe o plaja Bodrum din Turcia, apăruse şi în presa engleză. O scrisoare comună a cancelarului german, Angela Merkel, şi a preşedintelui francez, Francois Hollande, remisă autorităţilor europene, respectiv preşedinţii Comisiei Europene şi Consiliului European, prim-ministrului luxemburghez a cărui ţară asigură preşedenţia semestrială a Consiliului European evocă responsabilitatea fiecărui stat membru şi solidaritatea tuturor în faţa celei mai grave crize cu care se confruntă Europa. Ea însăşi divizată în atitudinea faţă de exodul fără precedent de refugiaţi cu care se confruntă. Dacă-i poate absorbi pe toţi nefericiţii şi năpăstuiţii lumi, fără riscurile de circumstanţă?