Reabilitarea Grădinii Botanice, o oază verde înainte de toate, întinsă pe aproape 18 hectare, la kilometrul zero al Craiovei, devenise un deziderat. S-a scris în mai multe rânduri, în cotidianul nostru, despre starea nefirească în care ajunsese, departe de raţiunile – suport aplicativ al procesului de învăţământ superior cu profil agricol – ce justificaseră înfiinţarea ei, în 1954. Oricum, Grădina Botanică părea decuplată de la rostul său ştiinţific, dar şi de plămân al urbei. Şi nu numai. Un adevărat ping-pong între Universitatea din Craiova, care o dorea în administrare fără a o putea întreţine corespunzător, şi Primăria Craiova, care o poate „aduce la lumină”, dar în condiţiile unui deplin transfer, nu este deocamdată încheiat. Cu toate acestea, prin Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 111/26 martie a.c., Grădina Botanică a intrat sub tutela administrativă a Primăriei Craiova. Ajunsă într-o stare deplorabilă de întreţinere, cu alei deteriorate completamente, vegetaţie luxuriantă, scăpată de sub orice supraveghere de specialitate, întreg luciul de apă al celor trei lacuri fiind năpădit de papură şi floră de baltă, s-a convenit, în cele din urmă, în reabilitarea ei, adică redarea parţială, ca bază de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice de la facultăţile cu profil agricol, dar înainte de toate reconsiderarea unui loc de recreere al craiovenilor. Proiectul este deja demarat, fiindcă de câteva săptămâni se lucrează susţinut, cu utilaje adecvate, la redesenarea a ceea ce fusese odinioară Grădina Botanică. Şi se avansează, de la o zi la alta, cu reamenajarea aleilor de acces şi a legăturilor dintre acestea, a mobilierului acestora, şi-au făcut apariţia băncile de odihnă, se redefinesc coroanele arborilor, intenţionându-se inclusiv decolmatarea celor trei lacuri, alimentate de Fântâna Jianu.
Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu bate din picior!
Ieri-dimineaţă stadiul lucrărilor a fost trecut în revistă de primarul Lia Olguţa Vasilescu, ceea ce nu a însemnat altceva decât o impulsionare a ritmurilor de lucru. Pe aleile refăcute, scoase la lumină din „bălării”, şi-au făcut deja apariţia mămicile cu pruncii scoşi la aer curat, dar şi vârstnicii ieşiţi la plimbare. Dacă reamenajarea Grădinii Botanice va mai avea în vedere şi redesenarea „sectoarelor de cercetare”, care cuprindeau parcele destinate dendrologiei, floriculturii, pomiculturii, fitogeografiei Olteniei, pentru a putea legitima denumirea propriu-zisă, rămâne de văzut. Deocamdată, însă, lect. univ. Ion Stan, directorul „Grădinii Botanice”, căruia în administrare directă i-au rămas doar serele, însumând 1.300 de metri pătraţi, vorbeşte de o colaborare fertilă cu Primăria Craiova. Asta însemnând posibilitatea producerii întregului material floricol şi dendrologic, necesar reaşezării Grădinii Botanice în rosturile ei. Lucru de înţeles, lect. univ. Ion Stan, deşi priceput în ceea ce face, nu putea fi de acord, în discuţia avută, cu opiniile noastre referitoare la aportul facultăţilor cu profil agricol în întreţinerea cât de cât a Grădinii Botanice. A invocat, însă, eterna justificare: studenţii de astăzi nu mai au apetenţă pentru ceea ce numim acţiuni de voluntariat sau chiar activităţi practice. Chiar dacă anumite ore de laborator, la disciplina de Floricultură, se fac în serele de la Grădina Botanica, acestea reprezintă excepţia, şi nu regula. Cu toate acestea, cadrele didactice ale facultăţilor de Agricultură şi Horticultură, şi nu numai, ar putea contribui, prin idei, dacă nu prin altceva, la o cât mai grabnică redefinire a Grădinii Botanice. Care ar putea deveni o adevărată „bijuterie” a Craiovei. Din tot ce a fost odinioară a mai rămas în viaţă o colecţie de pomi fructiferi, dar şi aceea neîntreţinută corespunzător, fiind excela prin sistemele de tăiere, atrăgând privirile. S-ar putea reface, în schimb, fără mari dificultăţi, o colecţie floricolă, fiindcă deja există un rozariu, cu 40 de soiuri de trandafiri din toată lumea. Nu grozavă. Cert este un lucru: aşa-zisa colaborare, de care vorbea lect. univ. Ion Stan, trebuie să conţină ţinte concrete, cu responsabilităţi bine definite, fiindcă altminteri totul ar putea rămâne o gargară sterilă, uzitată multă vreme.
Cea mai mare problemă: decolmatarea lacurilor
Cele trei luciuri de apă, însumând peste 2 hectare, vor trebui decolmatate, cât mai grabnic. La o primă vedere, aceasta este lucrarea cea mai costisitoare, dar şi mai anevoioasă. În anii trecuţi, unii dintre vecinii Grădinii Botanice îşi scăldau caii acolo, fără a fi deranjaţi. Din cauza vegetaţiei, în prezent, acest lucru nu ar mai fi posibil. Nuferi sălbatici, mătasa-broaştei, papură, broaşte şi şerpi. Câteva indicatoare avertizează în privinţa pericolului apropierii de lacul înfăşurat în verdeaţă. Unul din lucrătorii administraţiei Grădinii Botanice tocmai colectase mai multe broaşte, „trebuinţă pentru analizele de laborator”, cum ne-a spus. Până când se va trece la defrişarea vegetaţiei, evacuarea integrală a apei pentru a se proceda la decolmatare, va mai trece ceva timp, deşi ambiţiile mărturisite sunt mari: până la sfârşitul anului. Abia după ce această operaţiune va fi executată, se va putea vorbi, din nou, de o regăsire a ceea ce Grădina Botanică trebuia să fie. Şi viceprimarul Dan Daşoveanu chiar rămâne convins că „va ieşi ceva, cu care să ne mândrim”. Un optimism deloc de paradă, căruia înclinăm să-i dăm crezare.
Stejarii seculari depun mărturie
Dintre toate speciile silvice, prezente în Grădina Botanică, câţiva stejari seculari, prin măreţia lor, îşi arogă un statut privilegiat. În sensul că pot depune mărturie despre întreaga geneză a acestei oaze verzi, de la înfiinţare şi până în prezent. Restul arboretelor, cu rost şi fără rost, acompaniază doar fălnicia stejarilor de care vorbeam. Şi în această privinţă, specialiştii vor trebui să aibă un punct de vedere ferm: ce rămâne şi ce nu rămâne. Fiindcă în ultimii ani, pe fondul dezinteresului evocat, şi-au văzut neperturbată creşterea tot felul de specii silvice, unele deloc recomandate într-un sanctuar verde, aşa cum este Grădina Botanică.
Se preferă prompterul, în locul practicii
O monografie a învăţământului superior agronomic în Oltenia, editată în 1981, pomeneşte de faptul că, din 1975, conducerea Grădinii Botanice era asigurată de un Consiliu Ştiinţific şi de Conducere, care, pe lângă rectorul Universităţii, cuprindea reprezentanţi ai tuturor disciplinelor de studiu. În nici o împrejurare, în acel cadru organizatoric, nu s-ar fi permis o degradare de factura celei la care s-a ajuns. L-am întrebat, ieri, pe lect. univ. Ion Stan, de ce nu se mai fac nici măcar orele de practică în Grădina Botanică, uitându-se astfel complet de scopul pentru care a şi fost amenajată. Directorul Grădinii Botanice a admis, la rândul lui, că serele sunt vizitate doar foarte rar, poate o dată pe săptămână, de studenţii la disciplina de Floricultură. Diversitatea floristică şi dendrologică pe care angajaţii continuă să le crească în sere i-ar ajuta mult să-şi completeze cunoştintele teoretice, dar pe cine mai interesează acum aşa ceva. Deşi se află la numai doi paşi de sălile de curs, iar o plimbare nu ar dura mai mult de câteva minute, se preferă ca toată vegetaţia silvică din tratate să fie prezentată pe suport digital, cu ajutorul unui prompter. Asta face ca profesorul cunoscător a dat o căutare pe internet după denumirea plantei şi a găsit-o arhivată pe un site. Cam aşa sunt folosite serele Grădinii Botanice.
Lucrurile bune vin însă din urmă
Aşa cum a promis, Primăria Craiova a intrat în forţă în arealul Grădinii Botanice. Întâi a introdus o supraveghere desăvârşită, prin prezenţa non-stop a poliţiştilor locali, şi intenţionează, de asemenea, şi refacerea împrejmuirii, intenţionat deteriorată. Despre ritmurile de lucru la alei şi la spaţiile verzi am amintit. Oricum, se dă bătaie, mai ales acum când se vede cu ochiul liber şi ceea ce s-a făcut şi ceea ce rămâne de făcut. Aleile sunt, în sfârşit, căi de acces pe care se pot deplasa vizitatorii care sunt şi ei din ce în ce mai mulţi, fără a fi încă luată cu asalt. Peste tot s-au montat coşuri de gunoi noi şi câteva bănci, dar cele mai multe vor veni după ce se vor încheia lucrările la infrastructură. Iluminatul este optim după lăsarea întunericului. O recondiţionare se va face şi la cele câteva podeţe care traversează pârâiaşul ce porneşte din Fântâna Jianu.
„Un omagiu” adus ctitorului Grădinii Botanice
Herbarul Grădinii Botanice poartă numele „Prof. univ. dr. Al Buia” şi se spune că este alcătuit din circa 20.000 de plante colectate din toate provinciile României şi determinate în mare parte de marele botanist. Bustul marelui ctitor prof. univ. dr. Al Buia, al cărui nume îl poartă şi Aula Facultăţii de Agricultură şi Horticultură, se odihneşte acum, însă, sub cerul liber, în vecinătatea imediată a sediului administraţiei Grădinii Botanice. Nu excudem că actualul decan al Facultăţii de Horticultură şi Agricultură să fie vexat de perenitatea bustului lui Alexandru Buia şi să-l dorească pe al său, fie şi pentru o scurtă vreme.
***
Recuplarea Grădinii Botanice la statutul pe care l-a avut şi, de ce nu, la statutul grădinilor botanice din ţară, Cluj-Napoca, Bucureşti şi Iaşi este începută. Statutul de aspirantă la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 presupune şi redomesticirea acestei oaze verzi, scăpată, la un moment dat, de sub orice control. Sub privirea încruntată a poetului Alexandru Macedonski, al cărui bust străjuieşte poarta de intrare, amintindu-ne, prin Adrian Marino, de pomenita „fântână a Jianului”, ale cărei ape se prăvăleau „într-o mlaştină în care creştea trestia şi papura”. Va mai dura ceva, neîndoielnic, fiindcă sunt multe de făcut, în punerea la punct a Grădinii Botanice, dar frontul de lucru a fost deschis şi se resimte „comanda” Primăriei.
LAURA MOŢÎRLICHE şi MIRCEA CANŢĂR
