Când Tăriceanu se crede… Boris Johnson

0
100
Călin Popescu Tăriceanu joacă tare, după scoaterea ALDE de la guvernare, pentru a se împerechea electoral cu Pro România lui Victor Ponta, politician de „aleasă consideraţie şi destulă probitate”. Chiar în exces. Pro România, o formaţiune politică de traseişti, patinatori ieftini, este nedefinită ideologic, dacă asta mai contează, adică nu se mai ştie, dacă e de stânga, de dreapta, de centru sau de toate la un loc, dar de subtilităţi de acest fel se ocupă probabil fostul conservator, Daniel Constantin, pe care senatorul ALDE, Daniel Zamfir, l-a etichetat, deunăzi, drept „un limbric”. Tot mai plinuţ, de la un anotimp la altul, Victor Ponta a mizat pe „răzgândirea” lui Călin Popescu Tăriceanu, după extragerea lui Liviu Dragnea, despre care avocatul acestuia, de real profesionalism, Marian Nazat, a scris pe blogul personal că „a fost o execuţie publică”, enumerând actorii care au făcut parte din complot. Liviu Dragnea, dincolo de păcatele săvârşite, îi stătea în gât lui Victor Ponta, aidoma osului de peşte. L-a durut în pălărie pe Călin Popescu Tăriceanu, de stabilitatea politică a ţării, de responsabilitatea asumată şi onoarea pusă în joc. S-a întâmplat însă ceva, poate luat în calcul, iniţial, dar nu la dimensiunile, la care scandalul a răzbătut în spaţiul public: mulţi membri ALDE nu prea înţeleg jocurile „fine” ale liderului lor, care se crede probabil premierul britanic Boris Johnson, pregătit să-i elimine pe rebeli, indiferent de nume, dacă se raliază cu laburuştii lui Jeremy Corbyn, pentru a opri un Brexit fără acord. Orice conservator care sfidează directivele venite din Downing Street 10, -reşedinţa premierului- va fi demis. Numai că fără vreo 21 de parlamentari conservatori –expulzaţi- zilele lui Boris Johnson în fruntea guvernului rămân numărate, prăbuşirea guvernului fiind iminentă la proxima moţiune de cenzură. Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut imperativ lui Teodor Meleşcanu, după ce acesta ar fi acceptat funcţia de preşedinte al Senatului, din partea PSD, să plece din partid, cum a făcut-o şi Ramona Mănescu, care n-a dorit, pe bună dreptate, să părăsească funcţia de ministru de Externe. Tot circul sordid dâmboviţean, menit a satisface vanităţi bolnave, nu este altceva decât hârtia de turnesol a unei „adunături” care colcăie de orgolii nevindecabile. E o criză de nervi, în toate taberele. Călin Popescu Tăriceanu putea încheia cu fruntea sus un mandat de preşedinte al Senatului, pe parcursul căruia mimase de multe ori gesturi de luat în seamă, prin referirile la scoaterea justiţiei din câmpul tactic. A basculat totul, redevenind „răzgândacul” din 2007. Şi dacă îşi imaginează că alăturarea de „grupul de fugari” din PSD, condus de Victor Ponta, îi aduce vreun avantaj electoral sau provoacă vreo emoţie, înseamnă că a înţeles prea puţine din politică. Credibilitatea sa cât a fost se năruie, aidoma stratului de pudră de pe obrazul unei doamne, surprinsă de o ploaie de toamnă. Coabitarea cu Victor Ponta va fi identică celei pe care acesta a avut-o cu Crin Antonescu, cu Mircea Geoană sau chiar Adrian Năstase. Şi nu mai trebuie dezvoltat. După ce l-a avut ţintă mişcătoare, şi noaptea în somn, pe Liviu Dragnea, acum, râgâind de satisfacţie lăuntrică, n-are linişte din cauza Vioricăi Dăncilă, şi a pus mâna pe târnăcop, cu care loveşte pe unde apucă, prin studiourile tv. Socotelile făcute cu creionul de tâmplărie înmuiat pe limbă sunt caduce. Dar asta e treaba celor de la ALDE. Neclarităţi sunt multe şi totuşi una rămâne obsedantă: cu Victor Ponta? Învins la vot în urmă cu 5 ani de oameni din generaţia sa, pentru aroganţă, obrăznicie, campanie opulentă, sfidătoare, în condiţiile în care se impunea decenţă şi reţinere, Victor Ponta face politică, exact ca în scena cu barca de la inundaţii, când se adresa „în jargon” ministrei de resort Doina Pană, plutind fără să înţeleagă despre ce e vorba.