Infecţiile intraspitaliceşti, tot mai rezistente la tratament

0
112

spital 1Una din bacteriile ce îi pune în dificultate pe medici şi provoacă spaimă printre pacienţi este Clostridium difficile. Un document trimis către spitale confirmă că 70 la sută din infecţiile determinate de această bacterie sunt foarte agresive.

Clostridium difficile este o bacterie care se întâlneşte în intestinul a 1-3% din populaţia adultă. Într-o informare transmisă de Ministerul Sănătăţii se arată că în cea mai mare parte a cazurilor nu se produc manifestări clinice deoarece existenţa florei intestinale obişnuite reuşeşte să împiedice multiplicarea Clostridium difficile.

Totuşi, în situaţii în care această floră intestinală normală se reduce numeric (cel mai adesea după administrare de antibiotice) Clostridium difficile are condiţii favorabile să se multiplice şi să elibereze toxine ce afectează colonul cauzând simptomatologia ICD.

Clostridium difficile poate rezista timp de săptămâni în mediul înconjurător sub formă de spori (bacterii cu un înveliş special, foarte rezistent). Odată luaţi pe mâini şi apoi ingeraţi sporii vor coloniza intestinul.

Se poate ajunge la insufiecienţă renală şi deces

În privinţa manifestărilor manifestările ICD, acestea sunt diaree cu scaune lichidiene (uneori cu mucus şi sânge), se pot asocia febră, dureri abdominale, greaţă, inapetenţă (foarte rar vărsături), cele mai multe cazuri evoluează favorabil. Există însă şi situaţii de afectare severă a colonului, când se poate ajunge la încetarea tranzitului intestinal (ileus) cu meteorism abdominal important, şoc, insuficienţă renală, degradarea funcţiilor altor organe implicând un risc vital pentru pacient.

Este probabil ca un pacient să aibă ICD când manifestările descrise sunt asociate uneia dintre următoarele situaţii: urmează sau a urmat de curând un tratament antibiotic (în ultimele 2-3 luni), a fost spitalizat sau instituţionalizat (spre exemplu centru de recuperare, cămin pentru persoane vârstnice), pacientul are peste 65 de ani, a fost operat recent la nivelul intestinului sau urmează un tratament cu medicamente imunosupresoare (de exemplu citostatice), are boli severe, ceilalţi membri ai familiei nu au sindrom diareic.

Specialiştii spun că pentru a reduce riscul de a avea ICD trebuie luat antibiotic doar atunci când este justificat şi prescris de un medic. Nu trebuie insistat să se se prescrie sau să se obţină antibiotice fără prescripţie din farmacii. Pentru orice prescripţie de antibiotic trebuie întrebat medicul dacă este absolut necesară.spital

Clostridium difficile rezistă mult timp pe mâinile pacientului dacă nu sunt bine spălate

Clostridium difficile rezistă mult timp pe mâinile pacientului atât timp cât nu sunt bine spălate cu apă şi săpun. De asemenea, bacteria poate rezista pe obiectele din jurul pacientului, pe echipamente medicale atât timp cât nu sunt dezinfectate cu substanţe care conţin clor sau care eliberează oxigen. Soluţiile alcoolice pentru igienizarea rapidă a mâinilor nu distrug Clostridium difficile.

Pentru a preveni apariţia altor cazuri de ICD, pacientul, membrii de familie, vizitatorii săi şi personalul medical care îl îngrijeşte trebuie să îşi spele mâinile la ieşirea din camera pacientului.

Se consideră că după 48-72 de ore de la normalizarea tranzitului intestinal riscul se reduce foarte mult şi se pot întrerupe izolarea şi măsurile de precauţie. Riscul reapare însă în cazul recidivei ICD. La aproximativ 25-30% dintre pacienţi manifestările reapar într-un interval de 1-12 săptămâni. Dacă această situaţie survine, trebuie solicitat rapid consult medical.

Riscul de contagiune pentru membrii familiei dacă un pacient are ICD şi este îngrijit la domiciliu poate fi îndepărtat dacă mâinile sunt spălate cu săpun şi cu apă caldă după fiecare utilizare a toaletei şi înainte de mese; trebuie folosit săpun lichid (cel solid se poate popula cu germeni). Trebuie respectată o  igienă personală strictă – să nu se folosească în comun prosoapele şi dacă este posibil, trebuie folosită o altă toaletă faţă de cea utilizată de ceilalţi membri ai familiei. Este necesar ca hainele să fie spălate cu apă fierbinte (programul cu cea mai înaltă temperatură), separat de cele ale restului familiei. Ceilalţi membri ai familiei trebuie să îşi spele mâinile cu apă şi săpun şi să le usuce bine.