Fostul preşedinte francez, Francois Hollande, care nu a mai dorit să candideze anul trecut, la un nou mandat, este ispitit să revină în politică. Aşa a anunţat vineri, 31 august a.c., la Cherbourg, prilej de a ne reaminti de pelicula „Umbrelele din Cherbourg”, cu Catherine Deneuve la prima tinereţe, în compania ultimului său prim-ministru şi ex-deputat, Bernard Cazeneuve, cu prilejul lansării cărţii sale „Lecţiile puterii”. Şi-a prezentat bilanţul de activitate, timp de o oră, în faţa a circa 200 de membri şi simpatizanţi socialişti, apărând „socialismul şi social-democraţia” în faţa „liberalismului şi (sau) populismului”. O manieră discretă de a-i critica fără a le pronunţa numele, pe Emmanuel Macron şi Jean Luc Melenchon, acesta din urmă liderul „Franţei Tăcute”. În opinia lui Francois Hollande, „liberalismul întreţine populismul”. Cam discutabilă teza. Oricum, a spus că „niciodată nu a părăsit viaţa politică”. O afirmaţie iarăşi puţin verosimilă. Toată povestea aceasta, cu ingredientele de rigoare, nu pare deloc insolită. Francois Hollande a avut un mandat de cinci ani tumultos, cu de toate, inclusiv aventuri sentimentale insolite – despărţirea de jurnalista Valerie Trierweiller, care nu l-a iertat în „Merci pour ce moment” (Ed. Arenes 2014) şi apoi relaţia ascunsă cu actriţa Julie Gayet, actuala parteneră de viaţă, divulgată de revista „Closer”. Dar nu aşa ceva i s-a reproşat de ex-camarazii săi socialişti, ci faptul că s-a rupt realmente de ei, lăsându-i de izbelişte, fără nicio busolă, ceea ce i-a costat enorm la ultimile alegeri parlamentare. Văzută de pe margine, politica este altceva decât atunci când eşti direct implicat sau mai exact pe baricade. „Ce este între liberalism şi populism?” întreabă retoric Francois Hollande, pentru a răspunde tot el „Este socialismul, social-democraţia”. Să admitem că fostul preşedinte francez vrea să-şi ia revanşa după părăsirea Palatului Elysee, în mai 2017, sperând să resuscite simpatia fostului electorat de stânga, deşi absenţa actualului prim-secretar al PS, Olivier Faure, e un semn. În plus, Francois Hollande a făcut cunoscut anturajului său motivul pentru care nu s-a deplasat la Universitatea de vară a PS (23-25 august) din La Rochelle. Să revenim, Francois Hollande are la dispoziţie încă patru ani, până în 2022, pentru a pregăti momentul. Acum, cu 34%, repesctiv 38% opinii pozitive, şeful de stat şi primul ministru, adică Emmanuel Macron şi Edouard Philippe, sunt la cel mai jos nivel, în măsurătorile sociologice de la intrarea în funcţie. Este drept, Emmanuel Macron este uşor superior lui Francois Hollande (32%) în acelaşi moment al mandatului, dar mult sub cel al lui Nicolas Sarkozy (47%). Deşi este interesant de urmărit, cum un fin cunoscător al scenei politice interne şi internaţionale, destul de categoric în privinţa non-concesiilor faţă de Donald Trump, care pune în discuţie OMC, NATO, UNESCO, ONU, va reuşi, într-un moment în care UE îşi prepară viitorul. Se spune că îşi va multiplica apariţiile publice şi îşi va face auzită vocea, mult mai des, realizând, probabil, norii negri care se adună, cu un an înaintea alegerilor europarlamentare de anul viitor. Într-un moment în care nici Angela Merkel nu se simte prea confortabil.
