Şi-a pus capăt zilelor la muncă – Militar craiovean găsit spânzurat în cazarmă

0
406

Un militar în vârstă de 36 de ani, subofiţer în cadrul UM 01178 din Craiova, şi-a pus capăt zilelor miercuri seara, chiar în biroul în care lucra. Bărbatul s-a spânzurat, cadavrul său fiind descoperit de un coleg. Nu se cunosc, deocamdată, motivele pentru care militarul a luat această decizie, fiind constituită o comisie pentru cercetarea împrejurărilor şi descoperirea cauzelor producerii tragediei. Părinţii plutonierului, care locuiesc în comuna Işalniţa, erau, ieri, doborâţi de durere şi îl aşteptau acasă… În urma sa rămân o soţie, un copil minor şi multe întrebări, pentru că nimeni nu a găsit vreo explicaţie a sinuciderii sale.

Ionel Foleanu

Tragedie la unitatea militară UM 01178 (Batalionului 116 Sprijin Logistic „Iancu Jianu“ ), de pe strada „Caracal”, din Craiova. Un subofiţer în vârstă de 36 de ani a fost găsit spânzurat, în biroul său, miercuri seara, în jurul orei 22.00. Din câte se pare, un coleg de-al bărbatului a intrat şi l-a găsit spânzurat cu cureaua. A fost chemată, de urgenţă, o ambulanţă, însă medicii sosiţi la faţa locului n-au mai putut face altceva decât să constate decesul subofiţerului.

Bineînţeles că evenimentul a fost anunţat şi la Parchetul Militar, un procuror de aici deplasându-se la unitatea militară pentru cercetări. Reprezentanţii unităţii au fost foarte zgârciţi cu informaţiile, confirmând însă faptul că subofiţerul – plutonier Ionel Foleanu – a fost găsit spânzurat în cazarma UM 01178 Craiova, miercuri, 1 august, la ora 21.50. „Echipajul Serviciului de Ambulanţă Dolj sosit la faţa locului a constatat decesul subofiţerului. Acesta avea 36 de ani şi era căsătorit. La nivelul unităţii s-a constituit o comisie care cercetează cauzele şi împrejurările producerii evenimentului”, ne-a declarat lt. Teodora Mazere, ofiţer de relaţii şi informare publică la Batalionul II Infanterie „Rovine” Craiova.

În comuna Işalniţa, unde locuiesc părinţii lui Ionel Foleanu, era jale mare ieri. O mulţime de vecini şi prieteni se strânseseră aici, încercând în fel şi chip să le aline durerea membrilor familiei. Aceştia nu puteau fi însă consolaţi, mai ales că nu ştiau ca bărbatul să fi avut probleme care să-l determine să recurgă la un asemenea gest. Mama subofiţerului, Elena, în timp ce povestea cât de vesel era fiul ei, s-a prăbuşit la pământ, doborâtă de durerea pierderii suferite. Plângea şi spunea că nu l-a auzit niciodată pomenind de vreo problemă acasă sau la locul de muncă: „De ce, mamă, te-ai spânzurat?! Vreau să ştiu şi eu ce s-a întâmplat acolo, la unitate. Băiatul meu, sufletul meu, vino, mămică, la mine, să te văd eu… Cine îşi duce ţie acum copilul la şcoală?”, striga femeia printre lacrimi.

Gestul său este greu de înţeles pentru apropiaţi, mai ales că Ionel Foleanu se întorsese din concediu, petrecut cu soţia şi copilul, abia de câteva zile. Fusese apoi la Işalniţa, vorbise şi cu vecinii şi nimic din comportamentul său nu a trădat nici cea mai mică supărare, nici cea mai mică intenţie de a încheia socotelile cu viaţa. Ioana Vintilă, o vecină a părinţilor lui Ionel, a povestit şi ea că vorbise în urmă cu două zile cu bărbatul. „A stat cu mine, aici, pe bancă. Era vesel şi mi-a povestit ce bine s-a simţit în concediu. Am fost şocată să aud că a făcuta aşa ceva…”, a spus femeia.

Ioan, tatăl subofiţerului spânzurat, cu o fotografie a acestuia în braţe, de pe vremea când era copil, plângea şi îşi striga continuu fiul: „Ionele, Ionele, vino, tată, acasă!… Băiatul meu, sufletu’ meu, inima mea, de ce ai făcut asta ? Cine te-a supărat pe tine aşa rău?”.

Din câte se pare, plutonierul Ionel Foleanu nu a lăsat nici o scrisoare în care să explice familiei de ce a ales această cale, astfel că oamenii aşteaptă răspunsuri de la comisia de anchetă.