Germania U-21 a învins (1-0), vineri seara, pe stadionul Miejski, din Cracovia, reprezentativa similară a Spaniei, în finala Campionatului European, adjudecându-şi, pentru a doua oară în istorie, jinduitul trofeu. Cele mai solide reprezentative de fotbal „speranţe” ale Europei au anunţat deja că vor conta şi anul viitor în Rusia, dar cu certitudine şi în 2022, în Qatar. Sigur că au mai fost şi alte echipe plăcute, prin calitatea jocului şi avem în vedere reprezentativele de tineret ale Portugaliei şi Angliei. Dar vrem să demonstrăm ceva. Distribuţiile aliniate la startul partidei conduse de la centru de francezul Benoit Bastien au fost următoarele, şi merită privite cu atenţie. Spania (antrenor A. Celades): K. Arrizabalaga- Jonny, J. Vallejo, J. Mere, H. Bellerin – M. Llorente- D. Ceballos, S. Niguez- G. Deulofeu, S. Ramirez, M. Asensio. Germania (antrenor S. Kuntz): J. Pollersbeck – J. Toljan, N. Stark, M. Kampf, I Gerhardt- M. Meyer, J. Haberer, M. Arnold – M. Weiser, M. Philipp, S. Gnabry. Dacă spaniolii, impresionanţi pe toată durata turneului, atrăseseră atenţia prin individualităţile Ceballos, Asensio, Deulofeu, Bellerin şi Saul Niguez (golgheterul ediţiei, cu cinci goluri), germanii, care în simifinale, la proba stăpânirii de sine, îi depăşiseră pe englezi la loviturile de departajare, au demonstrat o rigoare tactică deosebită şi o acurateţe tehnică recunoscută şi de adversari. Ce ne-a atras atenţia? Faptul că toţi componenţii echipei lui S. Kuntz au parcurs împreună U-15, U-16, U-17, U-19 şi, mai mult, Meyer, Toljan, Gnabry, Selke (accidentat în finală) au făcut parte şi din reprezetativa olimpică, vicecampioană la JO 2016 de la Rio, alături de Ginter, Sule, Brandt, Goretzka, „cedaţi” reprezentativei conduse de Joachim Low, finalistă la Cupa Confederaţiilor. Un absent, Lukas Klosterman, un fundaş longilin de 21 de ani, de la Leipzig, accidentat serios în campionatul încheiat. O paranteză. Când în semifinala U-19 din 2014 s-au întâlnit Germania şi Spania (3-1) s-au aflat faţă în faţă Selke, Stark, Kempf, Meyer, Oztunali cu Bellerin, Jose Gaya, Sandro Ramirez. În 11-le ideal al competiţiei, Spania îi are pe Saul, Ceballos şi Asensio, iar Germania pe Julian Pollersbeck, Jeremy Toljan, Niclas Stark, Jannick Gerhardt, Maximilian Anorld şi Max Meyer. Să menţionăm şi faptul că Italia îl are pe Federico Bernadeschi, iar Slovacia pe Milan Skrimiar. Aşadar, „cheia succesului”, sau una dintre ele, este…continuitatea. Grupul se construieşte în timp şi până la aprofundarea relaţiilor de joc, a automatismelor, a unui stil propriu, este nevoie de tact pedagogic şi multă răbdare. Sâmbătă, înaintea finalei de aseară, Germania-Chile, de la Cupa Confederaţiilor, Julian Draxler, căpitanul Mannschaft, a afirmat că toţi cei 21 de jucători prezenţi formează un grup unit, au calitate tehnică şi nu alcătuiesc reprezentativa „B”, cum s-ar putea crede. Lipsesc Toni Kroos, Mesut Ozil, pentru a-i cita doar pe aceştia, dar echipa este competitivă, formată din jucători care sunt titulari la echipele lor de club. Marea revelaţie este Sandro Wagner (21 de ani), de la Leipzig, unul din golgheterii Bundesligii în ediţia trecută. Bundesliga este un campionat puternic, inutil de adăugat, cu o medie de 50.000 de spectatori, la fiecare meci, recordul fiind deţinut de Borussia Dortmund, cu o medie de 70.000 de spectatori. Şi încă un detaliu care ţine de rigoarea financiară germană. Niciun transfer mai mare de 40 de milioane de euro nu este posibil. Sintetizând, Joachim Low are de unde alege. Întrebarea, fiindcă există şi aşa ceva, este dacă va ghici formula câştigătoare, din două reprezentative tinere, talentate, dornice de marea performanţă. Rigoarea germană poate şoca din nou.
