Liberalii fără cap

Liberalii şi-au pierdut capul. Pentru o perioadă interimară, l-au fixat pe Klaus Iohannis, inrtat în partid la începutul anului trecut, pe fotoliul ce-i fusese încredinţat de un Congres demisionarului Crin Antonescu. Se discută aprins de unificarea dreptei, ceea ce este poate de luat în seamă, deşi teza nu este deloc nouă, eşuând anterior când s-a reuşit doar smulgerea unei „aripi”, despre care mare lucru nu se mai ştie. Sub stindardul „unificarea dreptei”, se lucrează îndârjit, în ocultarea oricărui trecut apropiat. Fiindcă dreapta a mai fost împreună, din 1996 şi până în 2000 şi din 2004 până în 2007, perioade în care a bălăngănit cârma ţării. Impresia generală este una de confuzie. Dintr-un motiv sau altul, Crin Antonescu a abandonat „cursa prezindeţială”, renunţând ulterior şi la postura de lider interimar al PNL. Dacă, indiferent de cauză, gestul fostului lider liberal este înţeles ca unul civilizat, al unui politician deloc obsedat de tapiseria fotoliului de preşedinte de la Palatul Cotroceni, mai degrabă ne pripim. Impresia generală, cum spuneam este, înainte de toate, de bătaie de joc faţă de alegători, în primul rând, dar ruşinea în politică nu face să vibreze nici măcar aerul. Nu au mers liberalii alături de social-democraţi în alegerile locale şi parlamemntare din 2012 şi împreună au cerut votul alegătorilor? Ce se întâmplă cu structurile administative, de pe tot cuprinsul ţării, rezultate prin vot popular, nu prin altceva, după toate cele întâmplate? Fiindcă nu se bulversează doar consiliiule locale şi judeţene conduse dec social-democraţi, ci, în egală măsură, şi cele vonduse de liberali. Dar la astfel de interogaţii, răspunsurile nu vin. Intersează doar pockerul politic, şi aici totul este posibil. Nu ni se poate întâmpla nimic deosebit. Nici nu o să murim, nici nu o să trăim. Oameni care până mai ieri „se înjurau de mama focului”, acum pun la cale „construcţia dreptei unite”, ca pe o formă puţin diferită: veselă. Locul cel mai potrivit pentru astfel de negocieri este cimitirul de la Săpânţa. Presiuni imense de culise, şantaj şi trucuri politice, afirmaţii care se contrazic de la o zi la alta şi ce o mai urma. Ce fac liberalii, cuprinşi de degringoladă în aceste zile, nu prea are legătură cu politica, sobră şi responsabilă, în interesul oamenilor. Nici ţinându-te de nas nu mai poţi asculta bălmăjelile livrate în aceste zile fie de Crin Antonescu, fie de Klaus Iohannis. Şi iată anunţul făcut, ieri, de primarul Sibiului: „Conform statutului, în calitate de prim-vicepreşedinte, am preluat interimar funcţia de preşedinte al partidului. I-am mulţumit lui Crin Antonescu pentru activitatea extraordinară pe care a depus-o ca preşedinte de partid. A fost un preşedinte excepţional pentru PNL”. Se mai poate comenta ceva? „Voi conduce partidul de la Bucureşti în aşa fel încât să fie rezolvate problemele operative care apar”, a mai precizat primarului Sibiului. Ce ar mai fi de adăugat la toate acestea decât faptul că, în momentul în care Iohannis şi Quintus i-au mulţumit pentru activitatea din fruntea partidului, Crin Antonescu a fost aplaudat de colegii săi.