Să oftăm şi să ne punem întrebări retorice

0
13

 Clubul Colectiv din Capitală se află în fosta fabrică „Pionierul”, pe o străduţă între „Timpuri Noi” şi „Budapesta”, acolo unde altădată se producea încălţăminte „Adidas” pentru export. Când destinaţia iniţială a acestor spaţii de producţie a încetat, halele au devenit… discoteci, prin amenajări superficiale, inadecvate (căptuşirea tavanului cu burete neignifug, o singură uşă lată de un metru, ş.a.m.d.) şi iată potenţiale generatoare de crime ale prostiei umane. Nu sună deloc bine şi puţini sunt dispuşi acum să recunoască adevărul înspăimântător, prin care s-a ajuns la „cod roşu de alertă”, cu dube albastre de la Institutul de Medicină Legală, maşini de pompieri, ambulanţe cu girofaruri aprinse spre a transporta victimele venite la o distracţie prilejuită de un concert rock, spectacol pirotehnic de zile mari, cum s-a anunţat în spaţiul virtual, premergător nopţii de Halloween, susţinut de grupul „Goodbye to Gravity”. Emoţia este mai puternică decât luciditatea. Toate comentariile din presă se interferează, dar se şi completează reciproc, încât tabloul dramatic pare conturat. Ştim, de acum, numărul victimelor, al spitalelor din Capitală, desăvârşit mobilizate, care au primit răniţi. Mai ştim că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuează investigaţii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, nu din culpă. Criminaliştii verificau şi ieri spaţiul Clubului Colectiv, care a găzduit spectacolul şi unde, după ce flăcările au izbucnit cuprinzând întreg tavanul, la uşa localului formându-se o grămadă de răniţi peste care alţii treceau, când fumul negru şi dens făcea victime, iar starea de şoc îşi intrase în drepturi. Ieşeau oameni cu haine arse ţipând de durere şi nimeni nu se mai înţelegea cu nimeni. Un coşmar rămâne greu de descris. Vinovăţia se transferă uşor şi, dacă aşa cum povestea un tânăr scăpat cu viaţă, „cei care mergeau în Colectiv nu sunt boschetari”, ceea ce este adevărat, nici unul dintre cei prezenţi, cu acut spirit de observaţie, nu a putut anticipa ce s-ar putea întâmpla dacă, dintr-o îmbulzeală, posibilă şi din alte motive, uşa de intrare nu ar mai putea asigura evacuarea rapidă. Este doar un detaliu, care a scăpat tuturor. Dincolo de atâta nenorocire, lăudabilă rămâne civica mobilizare a medicilor şi a personalului auxiliar din spitalele bucureştene şi faptul că sute de persoane s-au oferit să doneze sânge, în tot cursul zilei de duminică. Destule întrebări retorice rămân posibile. Şi una dintre ele, pe care să nu o ocolim, ne vizează şi pe noi, craiovenii. Chiar dacă nimeni nu vrea să se gândească, Doamne fereşte, la o nenorocire similară.