Bruxelles: Negocieri, ca niciodată, la împărţirea portofoliilor

Emmanuel Macron a dat „lovitura” când a reuşit anularea statutului de „spitzenkandidaten”, funcţional în 2014. În felul acesta a dat „undă verde” negocierilor aprinse între liderii europeni, pentru fiecare funcţie în parte. Şi acestea se dovedesc dificile. Găsirea unui compromis, în cadrul summit-ului extraordinar de la Bruxelles, privind împărţirea posturilor de decizie a UE, întâmpină reale dificultăţi. După o noapte albă – duminică spre luni –, discuţiile au fost suspendate, până astăzi (ora 11.00), cum a anunţat purtătorul de cuvânt al preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk. Optimismul şi pesimismul sunt la cote aproape egale. După discuţiile purtate, şi în marja G20 de la Osaka, s-a convenit ca social-democratul olandez Frans Timmermans să primească funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, prim vice-preşedinte urmând a fi daneza Margrethe Vestager, iar bulgăroaica (PPE) Kristalina Georgieva, actualmente director la Banca Mondială, să-i succeadă lui Donald Tusk. Postul de preşedinte al Parlamentului European urmează să fie partajat între Manfred Weber (PPE) şi liberalul belgian Guy Werhofstadt, fiecare cu un mandat de 2,6 ani. În fine, postul de înalt comisar european pentru politica externă ar urma să fie atribuit premierului belgian, liberalul Carles Michel. O certitudine: Manfred Weber a fost „scos din joc”, pentru preşedinţia Comisiei Europene, de preşedintele francez Emmanuel Macron, acesta invocând lipsa de anvergură a germanului pentru un post de o asemenea importanţă. Mai mult, lui Manfred Weber i se reproşează şi faptul că nu vorbeşte franceză. Angela Merkel îi menţine, totuşi, respiraţia artificială. Situaţia rămâne însă volatilă. Şi iată de ce: liderul ungar al Fidesz, premierul Viktor Orban, suspendat sine die, i-a scris pe Twitter lui Joseph Daul, patronul popularilor europeni, exprimându-şi consternarea că familia politică venită pe primul loc la alegerile europarlamentare cedează locul candidatului unei familii politice venite în urmă. De altfel, grupul de la Vişegrad nu vrea să audă de Frans Timmermans, susţinut însă de Paris, Madrid şi Haga. Frans Timmermans a atacat Budapesta şi Varşovia pe chestiunea statului de drept, cum a făcut-o şi cu România. Încât premierul polonez Mateusz Morawieski a martelat că  prim vice-preşedintele Comisiei Europene nu uneşte, ci divizează Europa. Succesorul lui Mario Draghi la preşedinţia BCE ar urma să fie tot un bancher, dar portofoliul e politic, şi oferta vehiculată este Daniele Nouy, preşedintele Comisiei de supraveghere din Banca  Cenntral Europeană. Încă un detaliu: Croaţia şi Letonia rămân sceptice la nominalizarea lui Frans Timmermans pentru preşedinţia Comisiei Europene. Ceea ce înseamnă că nu se adună 22 de ţări şi 60% din populaţia Europei care să îl susţină. Dacă nici astăzi nu se împart portofoliile, definitiv, un nou summit european este prevăzut a se ţine în 15 zile. Miercuri, 3 iulie a.c., la Strasbourg, în sesiune inaugurală, este prevăzută alegerea preşedintelui Parlamentului European, a anunţat Antonio Tajani. Adică astăzi trebuie să se decidă ceva. După cum evoluează lucrurile, se pare că Germania nu va obţine niciun post-cheie, decât o jumătate de mandat la Parlamentul European. Ceea ce pentru Angela Merkel echivalează cu o înfrângere. Deşi, germanii sunt supra-prezenţi în instituţiile comunitare.