Scoţienii s-au pronunţat în procent covârşitor (62%) pentru rămânerea Regatului Unit în UE. Mai mult, liderul lor, Nicola Sturgeon, la Bruxelles, a multiplicat demersurile pentru admiterea, în regim de urgenţă a Scoţiei – de sine stătătoare – în UE, deşi momentan face parte din statul britanic. Puţine semnale pozitive a primit, nici nu a fost respinsă, din moment ce şi alte state europene, precum Belgia sau Spania, se confruntă cu mişcări regionale secesioniste, nedorindu-se ca Scoţia să devină „un exemplu”. Mariano Rajoy, actualul premier al Spaniei, s-a şi exprimat în acest sens, exemplificând că la Barcelona abia se aşteaptă o asemenea „rupere”. Prin raportare la referendumul din 2014 pentru independenţă, climatul socio-politic este completamente schimbat, principalele argumente ale câmpului „Nu independeţei” s-au întors împotriva unioniştilor. Nicola Sturgeon încearcă să obţină un acord cu liderii europeni, reînoindu-şi voinţa de aderare în caz de independenţă. Un argument nou în discuţie este moneda. Scoţienii, majoritatea lor, aspiră la euro. În 2014 unioniştii, la îndemnul Băncii Angliei, s-au pronunţat clar „împotrivă”. Naţionaliştii care nu aveau un „plan B”, se găsesc şi acum în impas. Cu toate acestea, după 23 iunie a.c., opţiunea pentru euro devine tot mai populară. Dacă desprinderea Scoţiei de Regatul Unit se produce, ca ţară independentă, membră a UE, devine tot mai atractivă pentru restul UE. Singurul element care nu se schimbă ar fi instituirea unei bariere vamale între Regatul Unit şi Scoţia, repetăm dacă aceasta din urmă va deveni independentă. Impactul nu va fi negativ pentru exporturile scoţiene. Observatorii estimează ca Scoţia să exprime veto-ul său în Westminster. În trecut, Nicola Sturgeon a evocat posibilitatea ca fiecare naţiune a Regatului Unit, să dispună de dreptul de veto la potenţiala ieşire din UE. Mai mult, a obţinut din partea Parlamentului scoţian abilitarea de a negocia un loc special în UE pentru Scoţia. Acum le cere deputaţilor scoţieni să voteze contra moţiunii de constrângere legislativă, aplicată prin „Brexit” Scoţiei. Parlamentul scoţian nu poate face singur baraj „Brexit”. În Westminster, cei 56 de naţionalişti scoţieni vor vota alături de liberal-democraţi, democraţi şi laburişti pentru a face blocaj. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu Jeremy Corbyn, liderul de carton al laburiştilor, căruia i se cere părăsirea conducerii partidului. 2014 a fost o lecţie pentru mobilizarea scoţienilor, a conştiinţei lor politice. Oricum, Scoţia se află în faţa mai multor scenarii, printre care o despărţire iminentă de Regatul Unit, dar o rămânere în sânul UE, sau o declaraţie de independenţă, după referendum, şi o depunere imediată de candidatură pentru aderarea la UE, care ar putea dura între 5 şi 7 ani.
