Klaus Johannis lămureşte lucrurile

0
80

Pe Facebook, preşedintele Klaus Johannis a exprimat, ieri, un punct de vedere clar ca lumina unei zile primăvăratice, la mesajele transmise în ultima vreme de vectori politici şi civici, privind necesitatea dizolvării actualului Parlament şi organizarea de alegeri anticipate. De fapt, este vorba de un joc de culise, cu mult zgomot, dar steril, adică lipsit de idei, soluţii şi demolări. „Înţeleg şi dorinţa unora de acţiuni rapide şi radicale pe termen scurt. În democraţie, însă, nu poţi rezolva un abuz prin alt abuz, nu poţi opri un conflict printr-unul şi mai mare, şi nu poţi schimba comportamente cu forţa. S-a mai încercat aşa ceva în România ultimilor ani de către toate părţile. Ştim cu toţii ce a ieşit. Un război al tuturor împortiva tuturor. Cine nu învaţă din lecţiile istoriei este condamnat să repete trecutul (…)”. Într-un fel, preşedintele ţării reiterează ceea ce afirmase, în conferinţa de presă, prilejuită de împlinirea a 100 de zile de la preluarea mandatului, răspunzând întrebării unui jurnalist. „Eu nu am de gând să preiau rolul opoziţiei. Eu rămân şi mă rezum la rolul de preşedinte. Dacă opoziţia va reuşi să adune suficiente voturi pentru a trece o moţiune de cenzură, vom avea un alt guvern. Dacă nu va reuşi, atunci vom avea alt guvern după alegerile parlamentare din 2016”. Clar şi concis. Era mai bine când fostul preşedinte-jucător îşi aroga rolul majorităţii parlamentare? Sau, poftim, îi impunea agenda? Spre deosebire de predecesorul său, după toate aparenţele, chiar se afirmă ca arbitru: a sesizat CCR în cazul imunităţii unui senator, a lansat declaraţii politice subsecvente, ce să facă mai mult. Nu se „îmbrăţişează” cu premierul Victor Ponta, în văzul presei, dar este obligat să coabiteze cu acesta. Aşa cum se petrec lucrurile pe scena politică, incomodează atât tăcerea prelungită a preşedintelui, dar şi calmul său instituţional, modul său diferit de a face politică „fără gălăgie şi spectacol” şi, mai ales, inapetenţa pentru gâlceava facilă, materia primă pentru breaking news. Actorul politic Klaus Johannis a spus-o, în câteva rânduri, că îşi doreşte un guvern liberal, ceea ce este firesc, după ce a fost liderul acestui partid, dar să-şi confecţioneze majoritatea în Parlament, dacă poate, el rămânând doar garantul Constituţiei. Să revenim la conferinţa-bilanţ a celor 100 de zile la Cotroceni, unde a arătat nu doar concizie, tact desăvârşit, abilitate politică peste aşteptări, dar şi o bună calibrare a răspunsurilor, surmontând, cu abilitate, capcane pregătite, una dintre ele vizând declaraţiile ambasadorului Rusiei la o parte a presei şi la unii publicişti. „Există cutume în diplomaţie: ce este bine să spună un ambasador, ce nu este bine să spună (…). Nu este niciodată, şi în nici o circumstanţă, rolul preşedintelui sau al primului ministru să răspundă, în public, unui ambasador, indiferent ce spune acel ambasador”. Fidel fişei postului, aşa cum este configurată de Constituţia ţării, Klaus Johannis nu poate trâmbiţa zilnic agenda sa, bănuim încărcată. Şi când spunem asta aveam în vedere faptul că politica externă, atribut fundamental al preşedintelui, are un plus de efervescenţă de la o vreme. Primirea de ieri, în vizită oficială, a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, prima în această calitate, având simbolistica ei aparte, într-un context regional pe care nu îl mai descriem. La 100 de zile de când se află la Cotroceni, despre Klaus Johannis se poate afirma, fără a căuta nod în papură – să o facă alţii – că face ceea ce trebuie să facă un preşedinte. Cum ne-am dezobişnuit cu normalul, avem puncte de vedere originale. Şansele de izbândă, continuând astfel, sunt mai mari decât cele prognozate de sceptici, pentru Klaus Johannis, haina de preşedinte mulându-se deja convenabil, ceea ce nu este puţin lucru pentru fostul primar al Sibiului.