Îmbujorat de propria importanţă, domnul deputat Ovidiu Raeţchi are un puseu de activitate cerebrală și decide să aștearnă pe o pagină virtuală câteva fărâmituri de judecată cu privire la Congresul Românilor de Pretutindeni şi la modul de organizare a acestui eveniment. Efortul se dovedeşte prea mare. Construcția eşuează într-un amalgam de panseuri dezarticulate, pline de inexactități și de umori prost controlate. Lăsând la o parte faptul că NU există un Minister al Românilor de Pretutindeni (o eroare – nu-i așa?! – scuzabilă pentru un parlamentar ales într-un colegiu din diaspora), ci un Departament Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în structura Ministerului Afacerilor Externe, textul domnului Raețchi se face remarcat printr-o evidentă necunoaștere a legii 299/2007. Dacă, în calitate de reprezentant al unor alegători din diaspora, distinsul și elusivul domn Raețchi ar fi avut curiozitatea de a parcurge textul legii, ar fi aflat că NU comisiile de specialitate au cuvântul decisiv în organizarea şi stabilirea metodologiei de desemnare a participanţilor la Congres, ci Birourile reunite ale celor două Camere ale Parlamentului. Şi tot dacă, măcar pe deasupra ochelarilor, parlamentarul ar fi insistat în aprofundarea aceluiaşi text şi a întregii corespondenţe iniţiate şi purtate pe această temă – începând cu luna martie 2014 – de MAE – DPRRP, ar fi reuşit poate (nu suntem siguri!) să înţeleagă că Ministerul Afacerilor Externe şi DPRRP s-au achitat în mod admirabil de toate obligaţiile care le revin cu privire la concretizarea, în cel mai transparent şi eficient mod, a acestui eveniment major pentru românii de peste hotare. Însă domnul Raeţchi nu știe, nu poate Şi nu vrea. Şi asta, evident, în folosul acelora pe care îi reprezintă. Singura întrebare rămasă este următoarea: pe cine reprezintă, de fapt, domnul Ovidiu Raeţchi? Nu cumva să îi întrebaţi acest lucru pe cetăţenii români din colegiul său. Marea majoritate nici măcar nu au auzit de domnia-sa.
