Jean Francois Revel, altminteri liberal incurabil, personalitate a politologiei europene, editorialist de ţinută, fost redactor-şef la „L’Express”, autor al mai multor titluri de succes, reia, în cartea sa „Marea paradă” (Ed. Humanitas, 2002), un articol publicat la 28 august 1968, „Micul scriitor roşu”, în revista pe care o conducea, după Jean Servan Schreiber. Este un comentariu la „cărticica roşie” a lui Mao Zedong, devenită un best-seller în Franţa, după traducerea ei. În discursul în care vorbeşte de cele o sută de flori, oricât de înflorită ar fi formularea, tema este „Despre justa rezolvare a contradicţiilor în sânul poporului”, raţionamentul fiind mereu acelaşi: discuţia e liberă în sânul poporului, dar în practică obiecţiile împotriva partidului au două izvoare – adversarii revoluţiei, care nu trebuie să aibă dreptul la exprimare, şi partizanii sinceri ai revoluţiei, care nu sunt niciodată, de fapt, în dezacord cu partidul. Mutatis-mutandis, manifestul „Noua Republică”, mişcare politică iniţiată de teologul Mihai Neamţu, director ştiinţific, până acum câteva zile, la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), de unde şi-a dat demisia, cu unele bune referinţe în rândurile elitei intelectuale din Bucureşti, e o colecţie de elucubraţii, în cheia textelor din „Scânteia” anilor ’50. Apropiat al ministrului de Externe Teodor Baconschi şi al fostului ministru al Muncii, Sebastian Lăzăroiu, Mihai Neamţu se adresează „cetăţenilor de dreapta”, omiţând că avem o guvernare de dreapta de vreo şapte ani. În scrierile lui, traduse în vreo trei volume, fiecare a câte 180 de pagini, Mao se întreba dacă se poate critica marxismul. Şi răspundea: bineînţeles, căci marxismul „nu se teme de critică”, „dacă ar putea fi învins de critică n-ar fi deloc bine”. Aşadar, era discutat degeaba, de vreme ce era invulnerabil. Aidoma celor o sută de flori, care puteau să înflorească din punct de vedere intelectual, important fiind ca „ierburile veninoase” să nu fie lăsate să se amestece „cu florile înmiresmate”, ceea ce perorează Mihai Neamţu, deşi, mai degrabă, aiurează, are un iz maoist updatat. „Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid, pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social. Aşa cum liberalii lui Tăriceanu&Vosganian au golit visteria ţării înaintea furtunii, Ponta&Antonescu vor amaneta viitorul copiilor noştri”; „Socialismul (fie şi deghizat în socialism liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul crează locuri de muncă şi stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist”. „Nu uita niciodată că mass-media controlată de USL oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui electorat confuz”. „Îţi recomandăm să urmăreşti comentariile posturilor de televiziune TVR Info, TVR, B1 Tv, 10 TV, precum şi intervenţiile unor ziarişti credibili de la revista 22, Kamikaze, România Liberă şi Evenimentul Zilei”. Încărcată de logică, plesnind de autenticitate, se dovedeşte şi afirmaţia „stânga va alunga investitorii străini către meleaguri mai ospitaliere”. Cei de la Nokia pot depune… mărturie. E de bonton să critici USL, mai ales cand n-o faci gratis, dar e inutil să păstrezi speranţa de a salva dreapta deja naufragiată, prin jalnice platitudini. Singurul mod de a mai salva PD-L, adică dreapta, fără sfaturi morale, emfatice şi ridicole, e descotorosirea de acest partid, fără a mai apela la magie neagră. Reciclaţii intelectual de dreapta, Mihai Neamţu şi Dacian Tolea, acesta din urmă PDL-ist legitimat, director în Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, nu bat deloc câmpii, cum s-ar crede, ci anunţă de pe acum o radicalizare fără margini a discursului la următoarele alegeri, dovedindu-ne că poţi să nu fii idiot solemn de la natură, dar poţi avea idioţenia şi cinismul pe tastatura calculatorului.
Vechile formatiuni, nesigure pe bazinele lor electorale, nu pot vedea cu ochi buni aparitia unor concurenti redutabili. PNL si UNPR, erodate la guvernare, nu pot ceda prea mult electorat Miscarii Noua Republica, chiar daca fondatorul, dl. Mihail Neamtu, cunoscut ca director stiintific, este un eminent filosof, teolog si eseist, care ar gasi, ca specialist cu expertiza germana si britanica, o deosebita consideratie apropiindu-se de Partidul Poporului, cum era cât pe-aci sa se intâmple pe GPS si la Timisoara, de 1 octombrie 2011. Pacat ca cele doua noi formatiuni preocupate cu adevarat de innoirea vietii noastre politice nu s-au armonizat pentru un Summit istoric pe Bega! Ele era ideal sa incheie un pact de neagresiune.
Comments are closed.