Cântecul de sirenă al Arabiei Saudite

0
648

Ceea ce se întâmplă, în această vară, în Arabia Saudită, cu al ei cântec de sirenă irezistibil, prin injecţia colosală de bani, pentru staruri fotbalistice, pune în pericol piaţa transferurilor şi nu mai are mare legătură cu fotbalul. Arabia Saudită, prin cluburile ei mari (Al Hilal, Al Nassr, Al Ettifaq, Al Ahli) sub umbrela Fondului de Investiţii Publice, nu se mai mulţumeşte doar cu seducerea lui Cristiano Ronaldo (Al Ahli), care îl va avea coechipier şi pe internaţionalul senegalez Sadio Mane, sau Karim Benzema şi Ngolo Kante, dar a forţat chiar aducerea lui Kylian Mbappe şi Lionel Messi, pentru salarii anuale ameţitoare. De pildă Jordan Henderson a acceptat un salariu de 700.000 lire sterline pe săptămână. Dar contingentul de staruri, deja poposite, în Arabia Saudită mai cuprinde pe Mendy, Firmino şi Mahrez (Al Ahli), Fabinho, Henderson (Al Ettifaq), Sesko Fofana şi Brozovic (Al Nassr), Ruben Neves, Milencovic Savic, Koulibaly, Molcom (Al Hilal) şi mulţi alţii. În discuţii avansate se află şi transferul lui Marco Verratti, tentat de o aventură saudită, la propunerea germanului Matthias Jaisle la Al Ahli, dar clubul său PSG solicită la transferul său nu mai puţin de 100 mil. euro. Anvelopa sumei transferurilor nu depăşeşte 300 mil. euro, se afirmă, dar ademenitoare sunt salariile oferite jucătorilor. Arabia Saudită cochetează, de mai multă vreme, cu fotbalul. Şi a adus nu numai staruri, e drept unele ofilite, dar şi antrenori, precum Gerrard, la Al Ettifaq, Jorje Jesus, la Al Hilal, Luis Castro, la Al Nassr şi Bilic, la Al Fateh. Anterior a adus pe stadioanele ei Supercupele Italiei şi Spaniei şi intenţionează să facă acelaşi lucru cu Cupa Mondială a cluburilor din acest an. Prinţul moştenitor, Mohamed Ben Salman, are un proiect de anvergură, prin care doreşte o altă imagine a ţării sale, nu doar în Orientul Mijlociu, ci în întreaga lume. Şi prin fotbal. Contează deja, fiind reevaluat, pe scena politică. Prin Fondul de Investiţii Publice, guvernat de Yasir bin Athman Al Rumayyan, cea mai mare companie petrolieră a ţării, Saudi Aramco, pune în aplicare proiectul prinţului moştenitor. Se spune că se doreşte evitarea greşelilor comise de chinezi, cu nişte ani în urmă. Lucrurile, la cum arată, stârnesc curiozitatea şi seamănă mai degrabă a pură utopie. Salariile faraonice nu rezolvă lucrurile. De exemplu, Al Nassr, într-un turneu recent în Europa şi Asia, a repurtat două victorii, cu Alaves şi Farense, două înfrângeri cu Celta Vigo (0-5) şi Benfica (1-4) dar a remizat cu PSG, fără Mbappe şi Inter Milano, finalista ultimei ediţii a Ligii Campionilor. Echipa îl va avea la dispoziţie şi pe Sadio Mane, adus deunăzi pentru 40 mil. de la Bayern Munchen. Antrenorul Luis Castro s-a declarat mulţumit de starea de lucruri, dar părerea lui nu contează. Victoria la Campionatul Mondial din Qatar, în faţa Argentinei lui Lionel Messi, devenită campioana lumii, i-a ambiţionat pe saudiţi, care sunt tentaţi acum de organizarea Cupei Mondiale, dar şi de Expoziţia Universală din 2030. Rămâne de urmărit ce se va întâmpla prin seducerea unei constelaţi de stele, dar fotbalul mare, „se construieşte anevoios”, dacă avem în vedere modelul olandez, spaniol, lusitan, german sau englez, şi nu întotdeauna cu bani mulţi. Saudiţii au probabil o altă filozofie proprie şi doresc să ardă etapele.