Jihadiştii Statului Islamic în Irak şi Levant (EIIL), angajaţi în confruntări în Siria şi Irak, au anunţat, duminică, 29 iunie, „un califat”, regim politic islamic dispărut de aproape un secol, şi schimbarea numelui organizaţiei în „stat islamic”. Purtătorul de cuvânt al EIIL a estimat că, de fapt, califatul este „visul tuturor musulmanilor” şi dorinţa tuturor jihadiştilor proveniţi din musulmani. Adresându-se altor grupuri jihadiste şi islamiste, el a lansat: „Voi n-aveţi nicio scuză religioasă pentru a nu susţine acest stat. Prin declararea califatului grupurile voastre pierd legitimitatea”. De fapt, aceste grupuri jihadiste, care beneficiază de susţinerea foştilor ofiţeri ai lui Saddam Hussein, celule salafiste şi a mai multor triburi, au pus mâna pe Mosul şi o mare parte din provincia Ninive, dar şi pe sectoare ale provinciilor Diyala, Salaheddine, Kirkuk şi Al-Anbar. În Siria, EIIL controlează cea mai mare parte a provinciei Raqa şi o parte din provincia petrolieră Deir Ezzor, frontalieră Irakului şi mai multe poziţii în provincia Alep. Într-o înregistrare audio, difuzată pe internet, EIIL a desemnat şeful său pe un anume Abou Bakr Al-Baghdadi drept calif şi în acelaşi timp „şef al musulmanilor de peste tot”. El este numit „Califul Ibrahim”. Şeful organizaţiei rămâne o persoană misterioasă. Născut în 1971, la Samara, la nord de Bagdad, Abou Bakr Al-Baghdadi a petrecut patru ani într-un câmp de detenţie american. A fost anunţat mort în 2005, dar a reapărut în mai 2010 în fruntea Statului Islamic în Irak, braţul irakian al Al-Qaida, după moartea a doi şefi de grupă într-un raid. La nivelul EIIL el este salutat ca un comandant şi un tactician prezent pe câmpul de luptă. Anunţarea califatului înseamnă că, de fapt, toate grupurile legate de Al-Qaida şi mişcările jihadiste independente vor trebui să decidă dacă susţin statul islamic sau i se opun. Califatul a cunoscut perioada de aur în timpul Omeyyades (661-750), apoi a lui Abbassides (750-1517) înainte de a cunoaşte sfârşitul, cu demantelarea Imperiului Otoman, abolit în 1924.
