Tensiunea creşte între Uniunea Europeană şi Belarus, după ce marţi au fost adoptate noi sancţiuni contra Minskului. UE a decis, marţi seara, rechemarea pentru consultări a ambasadorului său în Belarus, după decizia Minskului de a trimite înapoi ambasadorii UE şi Poloniei, a anunţat doamna Catherine Ashton, şefa diplomaţiei europene. Franţa anunţase deja retragerea ambasadorului său. „Împreună cu partenerii săi europeni, Franţa protestează la decizia Belarusului de a respinge ambasadorul Poloniei şi reprezentantul UE la Minsk, a menţionat, într-un comunicat, purtătorul de cuvânt al Quai e’Orsay, Bernard Valero. Cu partenerii săi europeni, Franţa va continua să denunţe degradarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în această ţară şi să acţioneze împotriva represiunii opozanţilor regimului de la Minsk”. Anterior, Berlinul anunţase rechemarea pentru consultări a ambasadorului său. „Şi alte capitale vor proceda la fel. Este o chestiune de solidaritate europeană”, a declarat ministrul german al Afacerilor Externe, Guido Westerwelle. Belarusul a considerat decizia drept „un act ostil” din partea Parlamentului European. Ue decisese, marţi, noi sancţiuni, refuzând viza de intrare în spaţiul său pentru 19 magistraţi şi 2 responsabili ai poliţiei belaruse, consideraţi ca vinovaţi pentru arestarea şi condamnarea opozanţilor regimului. De altfel, arestarea opozanţilor s-a accentuat după alegerea lui Aleksandre Lukaşenko, pentru a patra oară, în funcţia de preşedinte, la 19 decembrie 2010, cu peste 80% din voturi şi în urma unui scrutin marcat de importante neregularităţi, potrivit observatorilor. Belarusul este, în momentul de faţă, o dictatură în stare de faliment. Anul trecut, moneda naţională a pierdut 2/3 din valoarea sa în raport cu dolarul, iar inflaţia a fost de 108%. Când Lukaşenko şi-a adjudecat, prin fraudă, al patrulea mandat prezidenţial, 30.000 de protestatari s-au strâns în Piaţa Independenţei. A fost o vreme când mirajul Belarus a captivat majoritatea populaţiei. El purta un nume: stabilitatea. Departe de convulsiile Rusiei, în anii ’90, Minskul pretindea că urmează o cale sigură: cea a protejării cetăţenilor săi din partea unui stat puternic. Sectorul privat reprezintă mai puţin de 30% în economie şi, în continuare, înalţii funcţionari prosperă. Situaţia s-a înrăutăţit în cursul anului trecut, când a fost adoptat un curs flotant al rublei, autorităţile menţinând un curs artificial. Guvernul a pregătit o listă a întreprinderilor care urmează să fie privatizate, în valoare de 2,5 miliarde euro, dar „vânzarea de bijuterii de familie mai mult intrigă populaţia decât o linişteşte”. Sperând în mâna de ajutor a Moscovei, belaruşii ştiu bine şi costul acesteia.
