Având în mijlocul lor copăcelul cu medalii strălucitoare, care şi-a poleit ramurile cu aurul premiilor obţinute în primul an de şcoală, elevii clasei a I-a B de la Şcoala Generală „Gheorghe Ţiţeica” şi-au luat la revedere de la abecedarele cu paginile răsfoite, de la colegii gălăgioşi şi, mai ales, de la doamna învăţătoare Lucia Delevedova. Serbarea sfârşitului de an a fost cum nu se poate mai emoţionantă, deopotrivă pentru copii şi părinţi care au plecat acasă cu o temă de vacanţă: lectura obligatorie!
Cu grija deosebită pentru lucrurile mărunte, doamna învăţătoare deschisese larg ferestrele clasei, trăsese perdelele şi acum un aer uşor fierbinte şi totuşi curat, ca de sfârşit de iunie, pătrundea în toată clasa. Cum şi uşa era larg deschisă, odată cu adierea de răcoare de pe holul şcolii se furişa tiptil şi intra neinvitată şi larma elevilor vecini. Tabla pe care învăţaseră tot anul să rotunjească literele era acum acoperită cu desene colorate. După conturul inocent al florilor şi amestecul ingenios al culorilor, te puteai convinge cu uşurinţă că o mânuţă de copil pusese toate acestea pe o coală albă de hârtie.
Copăcelul cu medalii
Ca să nu mai existe totuşi nici o urmă de îndoială cum că anul se încheie, doamna şi elevii au adus în faţa părinţilor copăcelul cu medalii. Pomişorul avea rămurele din scânduri uscate şi învelite cu mici cilindri şi brăţări confecţionate din cartonaşe colorate. Fiecare elev trudise la ora de desen, cu pensula şi acuarela, ca să facă aceste mici bijuterii. Însă cea mai mare mândrie o reprezentau bănuţii galben-strălucitori care atârnau prinşi în şnuruţele tricolore. Erau medaliile pe care elevii clasei le obţinuseră de-a lungul anului, iar aurul lor era acum, de departe, chiar cea mai frumoasă podoabă. Copiii îl înconjuraseră de o parte şi de altă şi îl priveau cu mândrie: acolo era toată munca lor.
Coroniţele premianţilor
Dar minutele treceau şi serbarea de sfârşit de an şcolar trebuia să înceapă. Îmbrăcate frumos, cu fustiţe şi bluziţe albe, fetiţele se răsuceau în stânga şi-n dreapta nerăbdătoare, mişcându-şi ritm codiţele prinse în fundiţe. Pentru că era o zi festivă, băieţeii purtau şi ei câte un mic papion, înfipt bine în guleraşele cămăşilor. Însă cele mai frumoase dichisuri erau totuşi altele. Pe creştetul fiecărui elev se afla câte o coroniţă împletită din flori de câmp. Florarul le confecţionase pe toate în mod asemănător, dar cum căpşoarele nu erau toate la fel, împletiturile îşi căutau acum o anume aşezare, ceea ce-i făceau pe copii peste fire de grijulii…
Despărţirea de clasa a I-a
Fiindcă erau chiar ultimele ore pe care foştii boboci le mai petreceau alături, despărţirea de clasa I trebuia să fie una deosebită. Şi doamna învăţătoare nu a lăsat să treacă aceste momente ca unele oarecare, obişnuite. Invitaţii de onoare au fost, ca întotdeauna, părinţii şi bunicii care au fost aşezaţi în cealaltă parte a sălii de clasă. Aşteptau şi ei nerăbdători ca povestea să înceapă, mai ales că, stârniţi de negativul unei melodii pe care doamna tocmai o eliberase din casetofon pentru o mică probă de sunet, copiii au început pe loc să cânte. După repetiţie, la un semn discret al învăţătoarei, elevii clasei a I-a B au pornit minunata şi interesanta poveste a Abecedarului.
Povestea Abecedarului
Ioana, o fetiţă bălaie şi cu zâmbetul larg, a deschis serbarea, aducând Abecedarul, precum o locomotivă, în mijlocul colegilor săi. Fiecare elev şi-a spus apoi povestea literei sale pe care mâna doamnei învăţătoare Lucia Delevedova o prinse înainte cu un bold pe fiecare hăinuţă. În ton cu versurile, din braţe le zburau hârtiuţe cu cuvinte care se deschideau sau conţineau litera buclucaşă. Fiecare literă avea povestea ei, mai jucăuşă sau mai tristă, şi atunci glasurile copiilor se modelau după firul celor spuse. Bucuria era mare la cântecele care deveneau parcă şi mai vesele, şi mai frumoase când erau cântate cu glasurilor lor vioaie.
Aplauze pentru micii artişti
„Copii, v-aş ruga puţin mai încet!”, a intervenit doamna, pentru a-i mai domoli puţin. Copiii o sorbeau din priviri, îşi ţinteau apoi părinţii şi cântau cât le ţineau puterile. „Ceata lui piţigoi/trece mândră prin zăvoi/toţi luptători de soi/dai într-unul, ţipă doi/Aoleo ce tărăboi/Dai într-unul, ţipă doi”… Unul după altul, cântecelele răsunau tare, spre deliciul părinţilor care îi răsplăteau pe micii artişti cu aplauze ca la o adevărată reprezentaţie. ”Programul acesta l-am pregătit cu suflet, cu răbdare şi multe repetiţii. Nu am vrut să se întindă într-un timp foarte lung, am vrut doar să evidenţiem şi prin cuvinte, pentru că prin fapte am arătat, ceea ce am învăţat în anul acesta şcolar: adică să învăţăm să scriem, să citim şi să socotim”, a explicat apoi doamna învăţătoare Lucia Delevedova.
Diplome şi sfaturi preţioase
Însă serbarea nu se putea încheia fără ca elevii să fie felicitaţi şi răsplătiţi pentru rezultatele lor. Când a început să se strige catalogul, gălăgioşii care cântaseră cu multă voioşie au devenit pe dată extrem de serioşi. Doamna i-a chemat pe fiecare în parte pentru a le înmâna o diplomă pentru rezultate foarte bune sau bune la învăţătură şi disciplină, o cărticică şi o listă întreagă cu lecturile pentru vacanţă. Înainte să-şi ridice pacheţelul, fiecare elev a primit de la doamna învăţătoare cea mai preţioasă lecţie de până atunci: cea despre cum s-au comportat în primul an de şcoală şi cum trebuie să fie în anul viitor.
Când munca ţine loc de cunună
Doamna învăţătoare Lucia Delevedova le-a spus apoi părinţilor să aibă foarte mare grijă de copii pe timpul vacanţei. În cele trei luni de zile în care vor sta acasă, vor merge în concedii, vor ieşi la plimbare sau la joacă în parcuri, nu trebuie să uite să citească. „În momentul în care doreşti să te autodepăşeşti este clar că devii performant. Important e să-şi doreşti. Şi nu pentru că aşa vrea mama şi tata ca să îţi poată cumpăra o bicicletă. Dumneavoastră, dragi părinţi, trebui să îi faceţi să înţeleagă că, până la urmă, munca este aceea care ţine loc de cunună pe căpşor. Dacă nu munceşti conştiincios şi calitativ este clar că nu vei avea niciodată rezultate. Să nu pregătim copiii pentru timpurile de astăzi şi nici pentru cele care vor veni, fiindcă nimeni nu ştie, ci să îi pregătim să îi adapteze”, le-a spus, cu dăruire, dascălul Lucia Delevedova părinţilor, pregptindu-i deopotrivă pentru urmăroarea întâlnire pe care o vor avea în toamnă.
