Medalion Wolfgang Amadeus Mozart, astă-seară, ora 19.00, la Filarmonica „Oltenia”. Concertul nr. 2 în Re major pentru flaut, K. 314, Concertul nr. 5 în La major pentru vioară, K. 219, și Concertul nr. 25 în Do major pentru pian, K. 503, sunt interpretate de Orchestra Simfonică a instituției, condusă de dirijorul Alexandru Iosub, soliști fiind flautistul Ady Gugu, violonista Simina Croitoru și pianistul Toma Popovici. Un bilet la concert costă 15 lei (pentru elevi, studenți, pensionari – 8 lei).
«Este o onoare şi o bucurie să concertez din nou cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia”», a mărturisit Ady Gugu, cu prilejul revenirii la Craiova în această lună, ca solist invitat în stagiunea muzicală. Aici, artistul a absolvit, în 1974, Liceul de Muzică (actualmente Liceul de Arte „Marin Sorescu”), la clasa de flaut a prof. Eugen Pârvu, apoi a urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (promoţia 1979), la clasa de flaut a prof. Gavril Costea.
Profund cunoscător al folclorului din toate zonele ţării, a colaborat cu Dumitru Fărcaşu, marele artist al taragotului, între anii 1974-1975. În perioada 1980-1991 a fost membru al Orchestrei Filarmonicii „Oltenia”, evidenţiindu-se și în ipostază solistică, prin susținerea a numeroase recitaluri şi concerte. De asemenea, a desfăşurat o importantă activitate didactică, între anii 1983-1989 fiind profesor de flaut în cadrul Liceului de Muzică din Craiova.
S-a stabilit la Bucureşti în 1991, iar în ultimii 22 de ani şi-a continuat cariera artistică exclusiv în străinătate, fie ca interpret la mai multe instrumente în contextul recitalurilor susţinute cu trio-ul, fie în calitate de director artistic al Companiilor de Croaziere de Lux din Marea Britanie şi SUA. Drept urmare, pe 7 februarie 2004, valoarea şi meritele profesionale ale muzicianului Ady Gugu au fost răsplătite cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer şi Medalia „în semn de apreciere pentru Promovarea Muzicii Româneşti pe plan Internaţional”.
Născută la Bucureşti, în 1990, într-o familie de muzicieni, Simina Croitoru s-a dovedit de foarte tânără un talent ieşit din comun. Îndrumată de părinţii săi, Ioana şi Gabriel Croitoru, la 7 ani cucerea Premiul I la Concursurile Internaţionale „George Enescu” de la Tulcea şi „Città di Stresa” din Italia. Apoi, la Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti (clasa prof. Carmen Runceanu), a obţinut Premiul I la toate olimpiadele şi concursurile naţionale la care a participat. A susţinut recitaluri pe marile scene bucureştene (Ateneul Român, Sala „Dalles”, Universitatea Naţională de Muzică, Sala Radio, Fundaţia „Drăgan” ş.a.) și a participat, de asemenea, la o serie de turnee artistice. În prezent, este studentă în anul al IV-lea la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde studiază vioara cu tatăl său, profesorul Gabriel Croitoru. Școlii românești bucureștene de interpretare violonistică, Simina Croitoru i-a adăugat un an de studii la „Hochschule für Musik” din Weimar (Germania), unde a studiat vioara cu Friedrich Eichhorn.
Discipol al pianistei Dana Borşan, Toma Popovici este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică din București şi, în prezent, profesor asociat şi doctorand al aceleiaşi universităţi, elaborându-şi teza, de asemenea, sub îndrumarea prof. univ. dr. Dana Borşan. Toma Popovici a absolvit cursurile Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” din capitală, unde a studiat cu Sanda Bancea, Ludmila Popişteanu şi Lucia Teodorescu, precum şi cursurile de masterat ale College of Fine Arts, în cadrul Universităţii din Boston, unde a fost îndrumat de Horia Mihail, Tong-Il Han şi Victor Rosenbaum. A obţinut premii importante la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, dintre care Premiul I la Concursul Internaţional „Dinu Lipatti” (Bucureşti, 1997) și la Concursul Internaţional Waki-Osaka (Japonia, 1996). În 1997, Uniunea Criticilor Muzicali „Mihail Jora” i-a acordat Premiul pentru activitate solistică. Toma Popovici este membru fondator al „Trio Strad”, alături de Alexandru Tomescu şi Răzvan Suma, şi al „Trio Tancrede”, alături de Laurent Chatel şi Alexandre Lecarme.
